ICCJ. Decizia nr. 5250/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5250
Dosar nr. 24449/1/2005
Nr. vechi 7986/200.
Şedinţa publică din 29 mai 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 11 februarie 2004, reclamanţii T.S., C.I., P.V. şi I.G. au chemat în judecată, în temeiul Legii nr. 10/2001, Primăria Târgu Jiu, Consiliul local al municipiului Târgu Jiu, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Prefectura Gorj şi A.G.A.P. Târgu Jiu, solicitând ca prin hotărârea ce va fi pronunţată, să se dispună restituirea în natură a terenului liber şi obligarea pârâtei G.A.P. Târgu Jiu la despăgubiri pentru terenul ocupat de construcţiile aparţinând acestei pârâte.
Soluţionând litigiul în primă instanţă, Tribunalul Gorj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 203 din 7 iulie 2004, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a Consiliului Local Târgu Jiu şi de asemenea excepţia inadmisibilităţii acţiunii. Prin aceeaşi sentinţă, tribunalul a admis în parte acţiunea şi a constatat că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, conform raportului de expertiză întocmit în cauză, în cuantum de 46.323.251.800 lei şi anume:
- S.N.P. P. SA, BA Floreşti ocupă un teren în suprafaţă de 1533 mp în valoare de 2.286.776.100 lei;
- Consiliul Local Târgu Jiu ocupă suprafaţa de 2430 mp în valoare de 3.624.831.000 lei;
- A.G.A.P. Târgu Jiu ocupă suprafaţa de 27.090 mp în valoare de 40.411.644.700 lei.
Capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului a fost respins prin sentinţă.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 950 din 31 martie 2005, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamante şi de pârâţii D.G.F.P. Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, S.N.P. P.SA Bucureşti şi S.N.P. P. SA, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Gorj.
Împotriva deciziei Curţii d Apel Craiova au declarat recurs reclamantele şi pârâţii P. SA Bucureşti, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu, D.G.F.P. Gorj în numele Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu şi Primăria municipiului Târgu Jiu şi SC P. SA Bucureşti.
Prin recursul declarat, reclamantele au susţinut că Decizia curţii de apel este nelegală deoarece trebuia ca instanţa să oblige pârâţii la măsuri reparatorii prin echivalent constând în acţiuni la societăţi comerciale tranzacţionate pe piaţa de capital.
În Şedinţa publică din 29 mai 2006, apărătorul reclamantelor a declarat că acestea renunţă la recursul declarat, iar reclamantele C.I. şi P.V., prezenta în sala de dezbateri, au declarat că nu mai stăruie în soluţionarea recursului lor.
Pârâta P. SA Bucureşti, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu a criticat Decizia instanţei de apel susţinând că:
- acţiunea formulată de reclamante trebuia respinsă ca prematur introdusă, cât timp notificarea nu fusese soluţionată de unităţile deţinătoare;
- unitatea deţinătoare a terenului este P. SA Bucureşti aşa încât competenţa soluţionării litigiului, în primă instanţă, aparţinea Tribunalului Bucureşti;
- pe rolul Tribunalului Bucureşti se mai află un alt litigiu, aşa încât reclamantele pot obţine măsuri reparatorii de două ori pentru acelaşi prejudiciu;
- cererea reclamantelor este inadmisibilă;
- nu a fost respectat dreptul la apărare al pârâtei P. SA Bucureşti;
- la data exproprierii, terenurile aflate în litigiu erau terenuri agricole, aşa încât nu face obiectul Legii nr. 10/2001, ci obiectul Legii privind fondul funciar.
Prin recursul declarat D.G.F.P. Gorj, în numele Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, a susţinut că Decizia instanţei de apel este nelegală deoarece, potrivit art. 26 şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Finanţelor nr. 10/2001, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu are, în cauză, calitate procesuală pasivă.
Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu şi Primăria Municipiului Târgu Jiu au susţinut, prin recursul declarat, că:
- reclamantele puteau sesiza instanţa de judecată numai după îndeplinirea procedurii prealabile reglementate prin Legea nr. 10/2001;
- Tribunalul Bucureşti era competent să soluţioneze litigiu, în primă instanţă;
În fine, pârâta SC P. SA Bucureşti a susţinut, prin recursul declarat, că Decizia instanţei de apel este nelegală deoarece:
- a fost dată cu încălcarea competenţei altei instanţe şi anume Tribunalul Bucureşti;
- a fost încălcat dreptul la apărare al SC P. SA atât în faţa primei instanţe cât şi în faţa instanţei de apel;
- prima instanţă, prin hotărârea confirmată de instanţa de apel, a acordat mai mult decât au cerut reclamantele prin acţiune;
- în mod greşit a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamantelor;
- instanţele au considerat, în mod greşit, că reclamantele au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite la măsuri reparatorii;
- instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor dovezilor administrate.
Recursurile declarate nu sunt întemeiate.
În Şedinţa publică din 29 mai 2006, reclamantele C.I. şi P.V. au declarat că nu mai stăruie în soluţionarea recursului declarat, iar apărătorul celor patru reclamante a precizat că recurentele-reclamante renunţă la recurs. Indiferent de poziţia adoptată de reclamante în Şedinţa publică din 29 mai 2006, recursul acestora nu este întemeiat deoarece prin hotărârea primei instanţe, confirmată prin Decizia instanţei de apel, s-a constatat doar că reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii aşa încât modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii urmează a fi stabilită, conform Legii nr. 10/2001, după soluţionarea prezentului litigiu.
Cu privire la recursul declarat de D.G.F.P. Gorj în numele Statului Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice se constată că, prin hotărârile pronunţate în cauză, nici D.G.F.P. Gorj nici Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice nu au fost obligate la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 aşa încât acest recurs este lipsit de interes Ministerul Finanţelor Publice a fost chemat în judecată doar pentru opozabilitatea hotărârii judecătoreşti în eventualitatea stabilirii unor măsuri reparatorii în cazurile limitativ şi expres prevăzute în Legea nr. 10/2001.
Prin hotărârile pronunţate în primă instanţă şi în apel, s-a constatat doar că reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii cu privire la imobile deţinute de alte părţi, pârâte în dosar, astfel încât nici acest recurs nu poate fi primit.
Nu este întemeiată nici susţinerea făcută de Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu şi Primăria municipiului Târgu Jiu, prin recursul declarat, că reclamantele se puteau adresa instanţei judecătoreşti numai după îndeplinirea procedurii prealabile reglementate prin Legea nr. 10/2001. Actele dosarului atestă că reclamantele sunt moştenitoarele testamentare ale autorului lor T.S., fostul proprietar al imobilului aflat în litigiu, imobil ce a fost preluat, în mod abuziv, prin expropriere, în anul 1960 (filele 4-18 din dosarul primei instanţe). Fostul proprietar T.S. (care a decedat la 13 iulie 2003) a trimis la 6 decembrie 2001, notificare prin care a solicitat măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul expropriat (fila 5). Notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului de adresare a notificării, chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul, or, în atari condiţii, se constată că, în cauză, au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 prin care a fost reglementată procedura prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti.
Unităţile care deţin imobilul aflat în litigiu sunt, aşa cum s-a stabilit prin hotărârile pronunţate în dosar, S.N.P. P. SA BA Floreşti, A.G.A.P. Târgu Jiu şi Consiliul Local Târgu Jiu. Competenţa de soluţionare a litigiilor în materia Legii nr. 10/2001 revine, potrivit art. 24 din această lege, sentinţei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială se află sediul unităţii deţinătoare.
Întrucât două din unităţile deţinătoare îşi au sediul în circumscripţia teritorială a Tribunalului Gorj, a soluţionat, corect, litigiul în primă instanţă. Împrejurarea că o sucursală a SC P. SA şi o agenţie grup ateliere ale acestei societăţi comerciale are sau nu personalitate juridică nu are nici o relevanţă cu privire la competenţa judecării litigiului. Întregul teren solicitat de reclamante este situat în municipiul Târgu Jiu, iar o parte a terenului este deţinută de Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu aşa încât, cu deplin temei legal, Tribunalul Gorj a soluţionat litigiul cu privire la toate părţile implicate în proces şi la întreaga suprafaţă a terenului.
Ţinând seama de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, anterioare modificărilor dispuse prin Legea nr. 247/2005, nu sunt întemeiate susţinerile formulate prin recursurile declarate de Consiliul Local al municipiului Târgu Jiu, Primăria municipiului Târgu Jiu, SC P. SA Bucureşti şi SC P. SA Bucureşti, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu că Tribunalului Bucureşti îi revenea competenţa judecării procesului în primă instanţă.
Contrar susţinerilor formulate prin recursurile declarate, acţiunea nu putea fi respinsă ca prematur introdusă, ori ca inadmisibilă cu motivarea că notificarea nu a fost soluţionată de toate unităţile deţinătoare. Autorul reclamantelor a formulat, în termenul legal, notificare prin care a cerut măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001. Reclamantele, care au continuat demersurile începute de autorul lor, nu puteau fi împiedicate să aibă acces la justiţie, cât timp una sau alta dintre unităţile deţinătoare nu şi-a respectat obligaţia legală de a se pronunţa motivat în intervalul de timp prevăzut de lege, asupra notificării.
În situaţia în care persoanele care se consideră îndreptăţite la măsuri reparatorii nu depun toate actele doveditoare ale dreptului de proprietate în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare are obligaţia de a se pronunţa prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată pe baza actelor care au fost deja depuse. După ce a fost sesizată instanţa judecătorească, părţile pot administra proba cu acte în condiţiile şi în termenele prevăzute în Codul de procedură civilă. În consecinţă, instanţa nu poate respinge acţiunea ca inadmisibilă cu motivarea că persoana îndreptăţită a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate după expirarea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Dacă între părţi există şi alte litigii aflate pe rolul altor instanţe judecătoreşti, acestea din urmă au obligaţia de a se pronunţa asupra acelor litigii, cu respectarea dispoziţiilor legale. Existenţa între părţi şi a altor litigii nu îndreptăţeau Tribunalul Gorj şi Curtea de Apel Craiova să refuze soluţionarea proceselor cu care au fost legal investite.
Recurenta SC P. SA Bucureşti a mai susţinut că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că i-a fost respinsă ca tardivă întâmpinarea depusă la dosar. Nici această critică formulată de recurentă nu poate fi primită. Toate apărările formulate prin întâmpinare, care a fost apreciată de prima instanţă ca reprezentând concluzii scrise, au fost examinate prin cele două hotărâri judecătoreşti pronunţate în cauză, aşa încât nu a fost încălcat dreptul părţii la apărare.
Suprafaţa de teren aflată în litigiu este situată în intravilanul municipiului Târgu Jiu.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată şi prin Legile nr. 1/2000 şi nr. 169/1997. La data notificării suprafaţa de teren solicitată de reclamante era situată tot în intravilanul localităţii şi nu este folosită ca teren agricol sau forestier, aşa că în cauză sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 10/2001, indiferent de destinaţia ce a avut-o terenul la data exproprierii.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantele au cerut restituirea în natură a porţiunii de teren care este liberă şi despăgubiri pentru terenul pe care se află construcţii. Soluţionând litigiul, prima instanţă, prin hotărârea confirmată de instanţa de apel, a admis în parte acţiunea şi a constatat că reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru suprafeţele de teren individualizate şi evaluate prin raportul de expertiză întocmit în cauză. Hotărând astfel, instanţele nu au acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu a-a cerut, cum s-a susţinut, eronat, prin recursul declarat.
Cu actele alăturate cererii de chemare în judecată (filele 4-20 din dosarul primei instanţe) şi cu cele depuse ulterior (filele 80-87 din dosarul instanţei de apel), reclamantele au făcut dovada calităţii de personal îndreptăţite la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 210/2001.
În fine, prin recursul declarat de SC P. SA Bucureşti, SC P. SA, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. Târgu Jiu s-a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau a unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii şi anume nu au fost supuse cenzurii concluziile raportului de expertiză judiciară prin comparare cu raportul de evaluare depus în cadrul probei cu înscrisuri. Aceste susţineri nu sunt fondate.
Valoarea corespunzătoare a imobilului se va stabili, potrivit art. 31 din Legea nr. 10/2001 numai pe bază de expertiză. În cauză, instanţa a dispus întocmirea unei expertize tehnice prin care a fost identificată suprafaţa de teren şi s-a stabilit valoarea acesteia, valoare precizată şi în dispozitivul hotărârii primei instanţe. Nici cu prilejul soluţionării pricinii în fond, nici cu prilejul judecării apelului, părţile nu au cerut întregirea expertizei efectuate sau o nouă expertiză, aşa încât instanţele, fiind lămurite prin expertiza întocmită şi-au însuşit concluziile acesteia. Eventualele neconcordanţe ale concluziilor expertizei cu raportul de evaluare întocmit anterior nu obligau instanţele să ţină seama de acest raport de evaluare atâta vreme cât, potrivit Legii nr. 10/2001, valoarea corespunzătoare a imobilului se va stabili numai pe bază de expertiză.
Nefiind întemeiate, recursurile exercitate în cauză vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii T.S., C.I., P.V. şi I.G. şi pârâţii Consiliul Local al Municipiului Târgu Jiu, Primăria Municipiului Târgu Jiu, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Gorj, SC P. SA şi SC P. SA, sucursala B. Câmpina, A.G.A.P. împotriva deciziei nr. 950 din 31 martie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5164/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 514/2005. Civil → |
|---|
