ICCJ. Decizia nr. 5216/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5216
Dosar nr. 11847/200.
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 28 noiembrie 2003 Judecătoria Ploieşti a admis cererea formulată de Biroul Executorului judecătoresc T. şi T. şi a încuviinţat executarea silită a unui număr de nouă hotărâri judecătoreşti pronunţate de judecătoria Ploieşti, Tribunalul Prahova şi Curtea de apel Ploieşti, creditori fiind S.R. şi S.B., iar debitor Consiliul local al municipiului Ploieşti.
Apelul declarat împotriva acestei încheieri de debitorul Consiliul Local al municipiului Ploieşti a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 157 din 157 din 27 ianuarie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs debitorul Consiliul Local al municipiului Ploieşti care a susţinut că în mod greşit instanţa de apel nu a ţinut seama de Ordinul de plată din data de 17 septembrie 2002 prin care recurentul a achitat creditorilor debitul de 374.192.500 lei, sumă la care a fost obligat prin hotărârile judecătoreşti, astfel că cererea de executare nu mai are temei legal.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 3711 alin. (1) C. proc. civ., cererea de executare silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu dispune altfel. Executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie, cererea creditorului urmăritor şi titlul executoriu.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, instanţa încuviinţează executarea silită prin încheierea dată în camera de consiliu.
În speţa dedusă recursului de faţă se constată că aceste condiţii impuse de lege au fost respectate, încheierea prin care s-a încuviinţat executarea silită fiind guvernată de regulile procedurii necontencioase. În realitate, recurentul–debitor nu invocă motive de nelegalitate ale încheierii de încuviinţare a executării, ci, susţinând că a achitat integral sumele menţionate în titlurile executorii, urmăreşte anularea cererii de executare silită.
De aceea, eventualele cauze de stingere totală sau parţială a obligaţiilor înscrise în titlurile executorii ori altă cauze care ar fi intervenit ulterior emiterii titlurilor, sunt compatibile doar cu judecarea unei contestaţii la executare, ele neputând fi invocate şi analizate în procedura necontencioasă a cererii de încuviinţare a executării silite.
Faţă de cele ce preced, recursul debitorului se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitorul Consiliul Local al Municipiului Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 157 din 27 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 520/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 522/2005. Civil → |
|---|
