ICCJ. Decizia nr. 5198/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5198
Dosar nr. 992/200.
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 17 iunie 1999 reclamanţii H.Ş.T. şi H.V. au chemat în judecată pe pârâţii A.S., A.V., A.I., A.G., SC C. SA Cluj-Napoca, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi RA A.Î.F.L. Cluj-Napoca, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare nr. 30.988 din 14 noiembrie 1996 încheiat de pârâtul A.S., nr. 31.186 din 12 noiembrie 1996 încheiat de pârâţii A.V. şi A.I., nr. 31.187 din 22 noiembrie 1996 încheiat de pârâtul A.G. cu privire la apartamentele nr. 5, 7 şi 11 situate în imobilul din Cluj-Napoca; rectificarea cărţii funciare în sensul radierii dreptului de proprietate a cumpărătorilor, restabilirea situaţiei anterioară de C.F. şi reînscrierea dreptului de proprietate al autorilor reclamanţilor în baza sentinţei civile nr. 10641/1996 a Judecătoriei Braşov.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că prin sentinţa civilă nr. 10641 din 9 octombrie 1996, hotărâre definitivă şi irevocabilă, s-a admis acţiunea reclamanţilor împotriva pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi RA A.Î.S.L. Cluj-Napoca, s-a dispus radierea dreptului de proprietate al statului şi reînscrierea dreptului de proprietate al antecesorilor reclamanţilor asupra imobilului din Cluj-Napoca. Deşi a fost parte în acel proces, pentru a îngreuna şi mai mult situaţia juridică a imobilului în litigiu, la data de 26 septembrie 1996, Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca a împărţit imobilul în mai multe apartamente şi, mai mult, dând dovadă de totală rea-credinţă, acelaşi pârât, prin mandatarul său SC C. SA Cluj-Napoca, a înstrăinat apartamentele nr. 5, 7 şi 11 pârâţilor persoane fizice, cu încălcarea prevederilor art. 3 alin. (6) din HG nr. 11/1997.
În şedinţa din 24 noiembrie 1999 reclamanţii au renunţat la judecată în raport cu pârâţii SC C. SA Cluj-Napoca şi RA A.Î.F.L. Cluj, iar la 1 februarie 2000 reclamantul H.Ş.T. a precizat că motivul de nulitate absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare îl constituie „cauza imorală gravă şi eludarea legii", atât vânzătorul, cât şi cumpărătorii fiind de rea-credinţă.
Deşi la termenul din 8 martie 2000 reclamanţii au arătat că renunţă la petitul privind nulitatea celor trei contracte de vânzare-cumpărare, susţinând, în continuare, capetele de cerere referitoare la rectificarea şi restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, totuşi, la data de 8 iunie 2000, pe cale separată, reclamantul H.Ş.T. a solicitat constatarea nulităţii absolute a celor trei contracte de vânzare-cumpărare ca fiind încheiate prin fraudă la lege (dosar nr. 4719/2000 al Judecătoriei Cluj-Napoca).
La data de 13 septembrie 2000 Judecătoria Cluj-Napoca a dispus conexarea celor două dosare.
Prin încheierea nr. 8048 din 25 octombrie 2000, Judecătoria Cluj-Napoca s-a desesizat şi a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Cluj.
Pentru a proceda astfel, judecătoria a motivat că potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, valoarea totală a apartamentelor, împreună cu terenul, este de 634.284.784 lei, din care: apartamentul nr. 5 are o valoare de 57.521.263 lei; apartamentul nr. 7 o valoare de 154.683.477 lei şi apartamentul nr. 11 o valoare de 202.707.570 lei, iar terenul aferent celor trei apartamente a fost evaluat de expert la 219.372.474 lei.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 291 din 6 iulie 2001 a respins acţiunea precizată, formulată de reclamantul H.Ş.T. având ca obiect „rectificare C.F., restabilirea situaţiei anterioare de C.F., sistare C.F., constatare nulitate absolută contracte de vânzare-cumpărare şi intabulare C.F." şi s-a luat act de renunţarea la judecata primului capăt de cerere din acţiunea iniţială. Prin aceeaşi sentinţă s-a respins acţiunea formulată de reclamanta H.V. pentru lipsa calităţii procesuale active.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că pârâţii au încheiat contractele de vânzare-cumpărare cu bună-credinţă şi că la întocmirea acestor contracte au fost respectate atât prevederile Legii nr. 112/1996 în redactarea, în vigoare, la data încheierii lor, cât şi dispoziţiile art. 948–968 C. civ.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 10 din 22 ianuarie 2002, a admis apelul declarat de reclamantul H.Ş.T., a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a constatat nulitatea absolută a celor trei contracte de vânzare-cumpărare, a dispus restabilirea situaţiei anterioare de C.F. şi a dispus radierea din C.F. colectivă nr. 120412 Cluj a măsurii de împărţire în apartamente a imobilului. Au fost păstrate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut şi motivat că interpretarea dată de tribunal cu privire la buna-credinţă a părţilor în momentul vânzării apartamentului este greşită, deoarece, în primul rând, Consiliul Local al Municipiului Cluj a fost parte în procesul de revendicare a imobilului şi avea cunoştinţă că bunul este litigios. În al doilea rând, vânzarea apartamentelor către pârâţi persoane fizice s-a făcut mai înainte de rezolvarea cererii formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 112/1995, de unde s-a tras concluzia că pârâţii cunoşteau situaţia imobilului.
Împotriva deciziei dată în apel, în termen legal, au declarat recurs pârâţii A.G., A.V., A.I. şi A.S., care au invocat următoarele motive de casare: sentinţa civilă nr. 10641 din 9 octombrie 1996 a Judecătoriei Braşov, prin care s-a dispus retrocedarea imobilului către reclamant, nu este opozabilă pârâţilor recurenţi, deoarece nu au fost părţi în acel litigiu, iar reclamantul nu a pus în executare sentinţa; reclamantul nu a făcut dovada intabulării dreptului său în cartea funciară, pe când recurenţii şi-au intabulat dreptul lor, încă din anul 1996, în baza contractelor încheiate conform Legii nr. 112/1995; reclamantul nu i-a notificat pe pârâţi anterior cumpărării apartamentelor, astfel că ei sunt dobânditori de bună-credinţă; la data cumpărării apartamentelor proprietar al acestora era statul şi în cartea funduară nu era notată nici o menţiune referitoare la revendicarea nemişcătorului; vânzătoare a apartamentelor a fost SC C. SA Cluj-Napoca, care nu a fost parte în procesul de revendicare.
După sesizarea instanţei de recurs, la data de 24 iunie 2002, a decedat reclamantul H.Ş.T., care, potrivit certificatului de moştenitor nr. 65/2002 eliberat de Biroul Notarului Public S.T.D. din Cluj-Napoca (fila 23 dosar de recurs) a lăsat ca moştenitori pe H.V., soţie supravieţuitoare, H.I.S. şi H.C.D., în calitate de fii şi care au declarat că înţeleg să continue procesul început de autorul lor.
Recursul este întemeiat în baza unui motiv de ordine publică privind necompetenţa materială după valoare a tribunalului; motiv ce a fost pus în discuţia părţilor şi urmează a fi rezolvat conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ.:
Litigiul dedus judecăţii are ca obiect, în principal, acţiunea în nulitatea absolută a trei contracte de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995 şi anume: 1) contractul nr. 30.988 din 14 noiembrie 1996, cumpărător fiind A.S., iar preţul stabilit pentru apartamentul nr. 5 din Cluj-Napoca, a fost de 9.716.189 lei; 2) contractul nr. 31.189 din 22 noiembrie 1996, cumpărători fiind pârâţii A.V. şi I., iar preţul stabilit pentru apartamentul nr. 7 din acelaşi imobil a fost de 14.458.932 lei; 3) contractul nr. 31.187 din 26 noiembrie 1996, cumpărător fiind pârâtul A.G., iar preţul plătit pentru apartamentul nr. 11 din imobilul de mai sus a fost de 12.858.612 lei.
Rezultă astfel că reclamantul a sesizat legal Judecătoria Cluj-Napoca, potrivit normelor în vigoare la data sesizării, numai că instanţele au apreciat greşit „ obiectul contractelor" în sensul că are o valoare totală de 634.284.784 lei şi că litigiul ar atrage competenţa materială a tribunalului în primă instanţă. Or, suma de 634.284.784 lei reprezintă valoarea de circulaţie a celor trei apartamente şi a terenului aferent, stabilită în cursul procesului pe cale de expertiză de specialitate şi nu are nici o legătură cu preţurile stipulate în contractele de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută se cere în litigiul de faţă.
La stabilirea competenţei materiale după valoare, în cadrul procesual al acţiunilor în nulitatea unui act juridic, trebuie însă avut în vedere preţul consemnat în contractul de vânzare-cumpărare, deoarece, cât timp nu este contestat, preţul constituie singurul element de apreciere de natură obiectivă, neavând relevanţă pentru stabilirea competenţei după valoare estimarea imobilului făcută de un organ fiscal şi valoarea stabilită ulterior în cadrul unui proces pe cale de expertiză, deoarece, în aceste din urmă situaţii, stabilirea competenţei materiale ar depinde, în totalitate, de un factor subiectiv şi, în orice caz, exterior actului juridic ce se cere a fi anulat.
Cum acţiunea reclamantului nu este în revendicare imobiliară, întrucât nu se pot contesta legăturile ce există între acţiunea în nulitate şi contract, şi cum prin nulitate se urmăreşte sancţionarea actului juridic cu lipsirea lui de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabilă, înseamnă că la stabilirea instanţei competente să soluţioneze acţiunea, are relevanţă exclusivă doar cuantumul preţului stipulat în actul a cărui nulitate se cere în justiţie, iar nu alte evaluări străine contractului.
Faţă de cele ce preced, se constată că instanţele au soluţionat cele două acţiuni ale reclamantului cu încălcarea normelor legale în vigoare la data sesizării referitoare la competenţa materială după valoare, motiv pentru care se va admite recursul pârâţilor, vor fi casate hotărârile date în cauză şi se va trimite litigiul spre soluţionare în fond la Judecătoria Cluj-Napoca, urmând ca susţinerile din recurs să fie analizate, sub formă de apărări, în rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâţii A.G., A.I., A.V. şi A.S. împotriva deciziei civile nr. 10 din 22 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia recurată, sentinţa civilă nr. 291 din 6 iunie 2001 a Tribunalului Cluj precum şi încheierea nr. 8048 din 25 octombrie 2000 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi trimite cauza pentru rejudecare la aceeaşi judecătorie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 522/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5173/2005. Civil → |
|---|
