ICCJ. Decizia nr. 5268/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 343 din 1 aprilie 2003, Tribunalul București a admis acțiunea formulată de reclamanții G.E. și H.S. și a obligat pârâta Primăria municipiului București, prin Primar General să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la dosar au fost depuse actele de vânzare-cumpărare care dovedesc că imobilul revendicat a aparținut autorului reclamanților, G.A.T., precum și faptul că nu s-a făcut dovada că reclamanta H.S. ar fi renunțat la succesiunea defunctului lor autor, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr. 36/1995.
împotriva acestei hotărâri a formulat apel pârâtul Municipiul București, prin Primar General criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 455 din 6 octombrie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul și, în consecință, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată.
în considerentele hotărârii, instanța a reținut că din probele administrate de reclamanți nu rezultă identitatea între imobilul-teren, trecut în actele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 15727/1936 și nr. 15728/1936, situat în str. L, nr. 66 și imobilul revendicat de aceștia, situat în str. L., nr. 38, compus din două apartamente și teren, precum și faptul că reclamanții nu și-au dovedit nici calitatea lor de unici succesori ai autorului T.G.
S-a mai reținut că reclamanții nu au dovedit prin probele administrate titlul lor de proprietate asupra imobilului revendicat și faptul că imobilul nu este în totalitate în posesia pârâtei.
împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel a declarat recurs reclamantul G.E., întemeindu-și motivarea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.
în esență, recurentul a criticat decizia sub aspectul faptului că în mod nejustificat instanța de apel nu a coroborat actele de vânzare-cumpărare depuse la dosar cu celelalte probe administrate în cauză care dovedeau că str. L., nr. 38 a purtat anterior nr. 66, 64 și respectiv 44.
S-a mai susținut că certificatul de calitate de succesor, precum și declarația autentică dată la 23 iunie 2000 de numitul A.T., dovedesc că reclamanții sunt unicii moștenitori ai autorului lor decedat, imobilul revendicat fiind proprietatea acestuia.
Recursul este fondat.
Reclamanții G.E. și H.S. au revendicat prin acțiunea introductivă un imobil situat în București, str. L. nr. 38, dobândit în proprietate de autorul lor comun G.A.T. prin actele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 15727 din 8 mai 1936 și nr. 15728 din 8 mai 1936.
Din actele de vânzare-cumpărare menționate anterior se reține că autorul reclamanților a dobândit dreptul de proprietate asupra unui imobil (teren) situat în str. L., nr. 66 (fost 64, fost 44).
Instanța de apel a sesizat lipsa de identitate dintre imobilul revendicat în acțiunea introductivă (situat în str. L., nr. 38) și imobilul trecut în actele de vânzare-cumpărare din anul 1936 (situat în str. L., nr. 66), apreciind că raportul de expertiză întocmit de instanța de fond nu poate fi reținut, chiar dacă a concluzionat în sensul identității între imobile, întrucât expertul a avut acces doar parțial în apartamentul ocupat de chiriași, nu și în cel ocupat în prezent de proprietari conform Legii nr. 112/1995.
în mod corect instanța de apel a sesizat această lipsă de identitate între imobilul revendicat și cel dobândit în proprietate de autorul reclamanților, limitându-se însă a soluționa cauza doar pe această simplă constatare, fără a intra în cercetarea fondului pricinii, cu alte cuvinte, fără a lămuri neconcordanțele pe care ea însăși le-a avut în vedere.
Prin urmare, nefiind lămurită situația de fapt cu privire la imobilul revendicat, se impune casarea deciziei pronunțată de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca aceasta să administreze orice probe necesare identificării imobilului revendicat, inclusiv refacerea raportului de expertiză întocmit la instanța de fond sau, eventual, să dispună efectuarea unei noi expertize care să aibă în vedere toate elementele de identificare ale imobilului.
Având în vedere aceste considerente și ținând seama de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 313 C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de reclamantul G.E., a fost casată decizia Curții de Apel București și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5178/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5120/2005. Civil → |
|---|
