ICCJ. Decizia nr. 527/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 527.
Dosar nr. 10723/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 1072001, G.B.S., G.A. şi C.I.A., în calitate de moştenitori ai proprietarilor tabulari G.V. şi G.S. , au solicitat Primăriei Sighişoara restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.342 mp situat în Sighişoara, şi acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în valoare de 5.100.000.000 lei pentru casa clădită pe teren, imobilele fiind trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 302 din 3 noiembrie 1948 prin Decizia nr. 66403 din 10 noiembrie 1949 a Ministerului Sănătăţii, clădirea situată pe teren fiind demolată în anul 1989, terenul rămânând liber de orice sarcini, valoarea terenului fiind de 900.000.000 lei, iar clădirea demolată având valoarea de 5.100.000.000 lei.
Primăria Sighişoara nu a rezolvat cererea în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, calculat de la data primirii notificării.
Aceeaşi notificare a fost transmisă distinct şi prefecturii judeţului Mureş, care, prin adresa nr. 10785/D.I. din 13 iulie 2001, a recomandat petiţionarei G.B.S. de a înainta notificarea persoanei juridice deţinătoare a imobilului.
Prin acţiunea civilă din 7 august 2001, precizată şi completată la 4 octombrie 2001, G.B.S., G.A. şi C.I.A. au solicitat Tribunalului Mureş obligarea Prefecturii judeţului Mureş să le acorde despăgubiri în sumă de 5.100.000.000 lei pentru imobilul clădit şi demolat şi obligarea Primăriei municipiului Sighişoara să le restituie în natură în deplină proprietate şi posesie terenul intravilan în suprafaţă de 1.342 mp.
Acţiunea astfel formulată a fost admisă în parte prin sentinţa civilă nr. 705 din 23 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Mureş, secţia civilă, dispunându-se restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1045 mp identificat prin planul de situaţie aflat la fila 206 în dosar întocmit de expertul M.F. şi stabilindu-se îndreptăţirea reclamanţilor la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor în valoare de 1.846.928.870 lei pentru restul terenului în suprafaţă de 201,75 mp şi pentru construcţiile corp A şi corp B demolate ulterior naţionalizării.
Apelurile declarate de toate părţile cauzei au fost admise de Curtea de Apel Târgu-Mureş, secţia civilă, care, prin Decizia civilă nr. 130/A din 6 octombrie 2003, a schimbat în parte sentinţa primei instanţe în sensul că, păstrându-i celelalte dispoziţii, a dispus că restituirea terenului în suprafaţă de 1.045 mp se va face de către Primăria municipiului Sighişoara, iar cheltuielile de judecată se reduc de la suma de 12.200.000 lei stabilită în primă instanţă la suma de 6.100.000 lei şi se vor suporta de către Primăria municipiului Sighişoara.
Primăria municipiului Sighişoara a declarat recurs solicitând, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea deciziei instanţei de apel şi pe fond respingerea contestaţiei.
În dezvoltarea recursului se susţine, ca prin aspect, încălcarea dispoziţiilor OUG nr. 109/2001 şi OUG nr. 10/2003 aprobată prin Legea nr. 289/2003, prin care termenul pentru depunerea actelor doveditoare a fost prelungit până la data de 1 iulie 2003, de la care începe să curgă termenul de 60 zile pentru soluţionarea notificării, astfel că, dat fiind că reclamanţii nu au depus toate actele doveditoare privind calitatea lor de moştenitori ai foştilor proprietari, acţiunea adresată instanţei de judecată a fost prematur introdusă, trebuind a fi respinsă ca atare.
Sub al doilea aspect, dar pentru aceleaşi argumente, recurenta susţine că, neavând culpă procesuală, în mod nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, fiind încălcate şi dispoziţiile art. 276-277 C. proc. civ., instanţa de apel nefiind preocupată a acorda cheltuielile de judecată proporţional cu câtimea admisă din pretenţii, potrivit cu interesul fiecărui reclamant şi după felul raporturilor dintre părţi. De asemenea, recurenta susţine că nu datorează cheltuieli de judecată şi pentru că reclamanţii trebuie să suporte spezele necesare restabilirii situaţiei juridice a imobilului.
Recursul nu este întemeiat şi va fi respins ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. pentru cele ce succed.
Din examinarea dosarului de primă instanţă se constată că, odată cu notificarea, reclamanţii au transmis Primăriei municipiului Sighişoara toate actele de stare civilă care atestă descendenţa lor de prim grad a defunctului G.V. şi rudenia colaterală de grad III ai defunctei G.S., foştii proprietari ai imobilului trecut în proprietatea statului.
De altfel, după primirea notificării, primăria nu a cerut reclamanţilor completarea actelor doveditoare ale invocatei lor calităţi de moştenitori.
Ca urmare, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a început să curgă de la data primirii notificării şi a actelor doveditoare, împlinindu-se la 4 septembrie 2001, înăuntrul căruia primăria nu şi-a îndeplinit obligaţia de a se pronunţa asupra cererii obiect al notificării prin decizie sau, după caz, dispoziţie motivată potrivit textului legal mai sus arătat.
Neîndeplinirea obligaţiei de către primărie a născut dreptul reclamanţilor de a cere prin justiţie soluţionarea cererii de restituire în natură obiect al notificării, materializat la data de 4 octombrie 2001 prin completarea acţiunii introduse la 7 august 2001 în contra Prefecturii judeţului Mureş, astfel încât acţiunea nu poate fi calificată drept prematură cum greşit se susţine prin prima critică din recurs.
Aceeaşi neîndeplinire a obligaţiei constituie culpă procesuală a pârâtei recurente, care justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamanţi, ceea ce face netemeinică şi secunda critică din acelaşi recurs sub toate aspectele sale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Primăria municipiului Sighişoara împotriva deciziei nr. 130/A din 6 octombrie 2003 a Curţii de apel Târgu-Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5298/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5285/2005. Civil → |
|---|
