ICCJ. Decizia nr. 5273/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5273
Dosar nr. 12686/200.
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1028 din 30 octombrie 2002, Tribunalul Timiş a respins ca prematur introdusă acţiunea reclamanţilor S.N. şi S.V. formulată în contradictoriu cu pârâţii Oraşul Sânnicolau Mare, prin Primar, Ministerul Finanţelor Publice, A.P.A.P.S. şi M.O.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că, în situaţia în care nu au fost încă emise deciziile în baza Legii nr. 10/2001, contestaţiile împotriva acestora nu pot fi introduse la tribunal, cererea fiind prematură.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, arătând că în mod greşit prima instanţă a respins cererea ca prematur introdusă întrucât au formulat contestaţie în baza Legii nr. 10/2001 pentru că au trecut mai mult de 60 zile de la data depunerii notificării fără a primi vreun răspuns din partea persoanei juridice notificate.
Prin Decizia civilă nr. 137 din 13 octombrie 2003, Curtea de Apel Timişoara a respins apelul declarat de reclamanţi, apreciind ca temeinică şi legală soluţia primei instanţe, în deplină concordanţă cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că prin Dispoziţia nr. 115 şi Dispoziţia nr. 117 emise de Primarul oraşului Sânnicolau Mare la data de 1 septembrie 2003 reclamanţilor li s-au acordat măsuri reparatorii, sub formă de despăgubiri băneşti pentru cotele de proprietate din terenul în suprafaţă de 539 mp, situaţie în care dacă erau nemulţumiţi puteau ataca aceste dispoziţii în temeiul art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au declarat recurs reclamanţii, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
În esenţă, recurenţii au criticat hotărârea pentru faptul că instanţa de apel, menţinând sentinţa primei instanţe prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea reclamanţilor, nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, mulţumindu-se doar să constate prematuritatea contestaţiei.
Intimata Primăria oraşului Sânnicolau Mare a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat pentru considerentele ce vor urma:
Reclamanţii, respectând procedura prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 10/2001, s-au adresat cu notificare Primăriei oraşului Sânnicolau Mare, depunând şi actele solicitate pentru completarea dosarului.
Cu toate acestea, nu au primit un răspuns la notificarea adresată Primăriei Sânnicolau Mare, deşi a fost depăşit termenul de 60 zile prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Prin urmare, reclamanţii aveau dreptul de a se adresa cu acţiune instanţei de judecată, cererea lor neputând fi apreciată ca prematur introdusă.
Sub acest aspect, hotărârea instanţei de apel, care a confirmat soluţia primei instanţe, este nelegală.
În speţă, însă este de reţinut că acţiunea reclamanţilor trebuia respinsă ca rămasă fără obiect, soluţie care se impunea a fi pronunţată de instanţa de apel.
Se reţine astfel că, prin Dispoziţiile art. 115 din 1 septembrie 2003 şi nr. 117 din 1 septembrie 2003 emise de Primarul oraşului Sânnciolau Mare, răspunzând notificării nr. 144 din 16 iulie 2001 adresată de reclamanţi, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru cota de 0,75/6 pentru terenul intravilan în suprafaţă de 539 mp situat în oraşul Sânnicolau Mare.
Aşadar, fiind soluţionată notificarea adresată de reclamanţi în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, instanţa de apel trebuia să constate că acţiunea formulată de aceştia a rămas fără obiect.
Dacă reclamanţii ar fi fost nemulţumiţi de oferta făcută, ar fi avut posibilitatea de a urma calea prevăzută de art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanţi, va casa Decizia civilă nr. 137 din 13 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, precum şi sentinţa civilă nr. 1028 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Timiş, iar pe fond, va respinge acţiunea ca rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S.N. şi S.V. împotriva deciziei nr. 137 din 13 octombrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa civilă nr. 1028 din 30 octombrie 2002 a Tribunalului Timiş, iar pe fond respinge acţiunea introdusă de reclamanţi ca rămasă fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5270/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 520/2005. Civil → |
|---|
