ICCJ. Decizia nr. 5293/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5293
Dosar nr. 24589/1/2005
nr. vechi 8126/200.
Şedinţa de la 30 mai 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia civilă, la 20 septembrie 2004, reclamantele C.M. şi L.G. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Iaşi, anularea Dispoziţiei nr. 8706 din 4 august 2004 emisă de intimat.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că reclamantele au fost convocate de către Primarul municipiului Iaşi în scopul negocierii valorii terenului care a făcut obiectul notificării prin care solicitaseră restituirea în natură. În urma negocierii s-a stabilit ca valoare a terenului suma de 807.350.000 lei şi s-a întocmit un proces-verbal semnat şi de către reclamante. Decizia contestată este nelegală deoarece a fost emisă după ce s-a epuizat procedura prevăzută de legea specială.
Prin sentinţa civilă nr. 905 din 10 noiembrie 2004 Tribunalul Iaşi, secţia civilă, a respins contestaţia ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că imobilul ce a aparţinut părinţilor petentelor a fost expropriat prin Decretul nr. 63/1965. Casa de locuit a fost demolată iar pe teren au fost construite blocuri şi căi de acces.
Situaţia petentelor se încadrează în prevederile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, ele având dreptul la măsuri reparatorii stabilite prin echivalent.
Susţinerile privind negocierile purtate la Comisia municipală de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi stabilirea unor despăgubiri băneşti nu au nici un fel de relevanţă atâta timp cât petentele au adresat notificarea Primăriei municipiului Iaşi.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei hotărâri a fost admis prin Decizia civilă nr. 163 din 30 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă. Sentinţa a fost schimbată în tot în sensul că a fost admisă acţiunea, s-au anulat prevederile art. 3-6 din Dispoziţia nr. 8706 din 4 august 2004 şi a fost obligat primarul să trimită Prefectului judeţului Iaşi dispoziţia şi actele anexă pentru acordarea despăgubirilor în echivalent bănesc.
În considerentele deciziei sale, instanţa de apel a copiat Decizia contestată şi a arătat că Legea nr. 10/2001 reglementează fiecare modalitate de restituire cu reguli proprii a căror încălcare atrage nulitatea măsurilor dispuse. Înaintarea notificării primăriei şi nu prefecturii, nu este de natură să atragă nulitatea notificării pentru despăgubiri băneşti. Legea şi Normele metodologice de aplicare a acesteia instituie atât procedura, stabilesc cazurile în care se acordă despăgubirile, modalitatea, cuantumul acestora, iar prin Decizia contestată primarul le-a încălcat.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de către intimatul pârât, critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Instanţa a făcut aplicarea greşită a prevederilor art. 11 şi art. 36 din Legea nr. 10/2001. Având în vedere că terenul în suprafaţă de 602,50 mp. este sistematizat, iar imobilul pentru care se solicită măsuri reparatorii a făcut obiectul unei exproprieri, în speţă sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (4) din lege. Măsurile reparatorii sunt cele prevăzute în art. 11 alin. (8).
Prin întâmpinare s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, instanţa de apel făcând aplicarea corectă a prevederilor legii speciale. S-a invocat, totodată, excepţia tardivităţii declarării recursului.
Excepţia tardivităţii exercitării recursului nu este întemeiată.
Decizia instanţei de apel a fost comunicată Primarului municipiului Iaşi la 12 mai 2005, recursul fiind declarat, în condiţiile art. 104 C. proc. civ., la 30 mai 2005.
Având în vedere că ultima zi a termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. s-a împlinit într-o zi de sărbătoare legală, în temeiul art. 101 alin. final C. proc. civ. termenul a fost prelungit până la sfârşitul primei zile de lucru următoare, care a fost 30 mai 2005.
Pe fond, recursul este întemeiat în sensul celor ce urmează:
Imobilul pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în sistemul Legii nr. 10/2001 a fost expropriat, în prezent fiind ocupat de blocuri de locuinţe şi spaţii destinate folosirii acestora.
Conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
La rândul său, alin. (8) al textului, în forma de la data soluţionării recursului, dispune că în situaţiile prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit acestei legi cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite sau despăgubiri acordate în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În condiţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 10 zile de la data adoptării deciziilor/dispoziţiilor sau, după caz, a ordinelor.
Aşadar, pentru ca măsura dispusă de instanţa de apel să nu fie pur formală, şi să nu profite, practic, nici intimatelor reclamante, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recursul va fi admis conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., şi Decizia va fi modificată în parte în sensul că primarul va fi obligat să transmită Secretariatului Comisiei Centrale notificarea formulată de reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Iaşi împotriva deciziei civile nr. 163 din 30 martie 2005 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, şi în consecinţă:
Modifică Decizia în sensul că îl obligă pe Primarul municipiului Iaşi să trimită notificarea formulată de reclamante Secretariatului Comisiei Centrale.
Păstrează celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5289/2005. Civil. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4929/2005. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
