ICCJ. Decizia nr. 531/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 531
Dosar nr. 15.199/3/2005
Şedinţa publică din 24 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 245 din 9 mai 2005 SC P. SA a respins notificarea nr. 451 din 13 noiembrie 2001 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de M.P. care a solicitat măsuri reparatorii pentru: terenul în suprafaţă de 497 mp ocupat de Depozitul de ţiţei Alboteşti, bateria cazane; terenul în suprafaţă de 455 mp ocupat de Sonda 10 Pietrosu şi drumul de acces la secţia a II-a Petrosu; terenul în suprafaţă de 2592 mp ocupat de drumul de acces la rezervorul de ţiţei din depozitul Alboteşti.
Prin Decizia nr. 246 din 9 mai 2005 SC P. SA a respins notificarea nr. 230 din 14 februarie 2002 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de M.P. prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 900 mp ocupat de Depozitul de ţiţei 401.
Prin Decizia nr. 247 din 9 mai 2005 SC P. SA a respins notificarea nr. 229 din 14 februarie 2002 formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de M.P. prin care a solicitat măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 195 mp ocupat de drumul de acces la Sonda 612 Tazlău.
În motivarea deciziilor persoana deţinătoare a arătat că solicitantul: nu a indicat actul preluării bunurilor; nu a făcut dovada preluării abuzive; nu a făcut dovada dreptului de proprietate şi a calităţii de moştenitor şi, pe cale de consecinţă a calităţii de persoană îndreptăţită; nu a depus expertiză din care să rezulte amplasamentele terenurilor şi existenţa fizică a bunurilor pe terenurile solicitate.
La datele de 13 iunie 2005 şi 17 iulie 2005 reclamantul M.P. a contestat în justiţie cele trei decizii emise de SC P. SA, solicitând anularea lor şi acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Prin sentinţa nr. 1379 din 24 noiembrie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca neîntemeiate acţiunile promovate de reclamantul M.P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut şi motivat că terenurile care fac obiectul notificării, situate în extravilanul localităţii Moineşti, afectate de lucrări petroliere, nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, ci sub incidenţa Legii nr. 1/2000. Reclamantul nu a depus la dosarul cauzei acte doveditoare care să justifice calitatea de persoană îndreptăţită, respectiv înscrisuri doveditoare ale dreptului de proprietate şi cele din care să rezulte calitatea de moştenitor de pe urma autorului M.C., deşi pârâta a transmis notificatorului o asemenea solicitare. Reclamantul nu s-a mai prezentat în vederea susţinerii acţiunii, fiind necesară efectuarea unei expertize tehnice, specialitatea topografie, cadastru şi geodezie prin care să se identifice terenurile, să se verifice amplasamentul, suprafeţele şi vecinătăţile, precum şi întocmirea unei schiţe cadastrale pentru a se putea stabili valoarea lor de circulaţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin Decizia nr. 132/A din 27 iunie 2006, a admis apelul declarat de reclamantul M.P., a desfiinţat sentinţa Tribunalului Bucureşti şi a trimis cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că din cuprinsul celor trei decizii de respingere a notificărilor rezultă că motivele invocate de pârâtă se referă la nedepunerea actelor doveditoare, la nedovedirea calităţii de moştenitor şi a dreptului de proprietate, în timp ce prin hotărârea apelată instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia de respingere a acţiunii pe considerentul că în cauză nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001 şi că imobilele fac obiect de reglementare al Legii fondului funciar. Din procesul-verbal încheiat la data de 25 februarie 2002 rezultă că o parte din terenul solicitat de reclamant este situat în intravilanul comunei Zemeş. Instanţa de apel a reţinut că reclamantul a depus acte de stare civilă care atestă calitatea acestuia de fiu al defunctului M.C., înscrisuri ce nu au fost analizate de instanţa de fond, precum şi o serie de adrese şi schiţe cadastrale, cu referire la imobilele solicitate, deasemenea neanalizate, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile art. 22.1 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 nu limitează actele doveditoare ale dreptului de proprietate exclusiv la actele juridice translative de proprietate.
Împotriva deciziei pronunţată în apel, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC P. SA Bucureşti care a invocat următoarele critici: instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei acte doveditoare care să justifice dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitor al autorului M.C.; reclamantul nu a dat curs solicitării pârâtei de a depune actele doveditoare ale calităţii de persoană îndreptăţită; în mod greşit instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe procesul-verbal din 25 februarie 2002, act semnat de reprezentantul sucursalei Moineşti, societate fără personalitate juridică, astfel că actul nu are nici o forţă juridică cu referire la regimul imobilelor; terenurile solicitate nu intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001.
Recursul nu este fondat.
Atât prin notificările indicate, cât şi prin acţiunile introductive de instanţă care au contestat deciziile emise de pârâtă, reclamantul şi-a fundamentat demersul judiciar pe înscrisul eliberat de Direcţia judeţeană Bacău a Arhivelor Statului (fila 42 dosar de fond), reprezentând copie extras de pe „Tabelul cu chiaburii de pe raza raionului Moineşti, comuna Lucăceşti" în care se arată că numitul M.C. a avut în proprietate, printre altele, la O.E. Moineşti: 1,70 ha arabil; 0,80 ha fâneţe; 0,40 ha islaz; 0,40 ha neproductiv. Este astfel demonstrat că reclamantul produce dovada dreptului de proprietate al numitului M.C. asupra acestor terenuri.
Cum reclamantul a depus acte de stare civilă din care rezultă, aspect, de altfel, netăgăduit de pârâtă, că este fiul lui M.C., notificările adresate pârâtei de către reclamant au, în puterea art. 4 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi.
În procesul-verbal din 25 februarie 2002 (fila 29 dosar de fond), se arată că terenul în suprafaţă de 195 mp, solicitat prin una dintre notificări, situat în intravilanul comunei Zemeş, este ocupat cu drumul de acces la Sonda 612 Tazlău şi a fost expropriat prin Decretul nr. 338/1958 din proprietatea lui M.C. Întrucât procesul-verbal a fost întocmit de un număr de patru persoane de specialitate (ingineri topografi) încadrate la sucursala Moineşti, act semnat şi de reprezentantul oficiului juridic, el face dovada identificării acestei suprafeţe de teren, înscrisul producând efecte juridice şi este opozabil pârâtei.
Soluţia adoptată de instanţa de apel şi care vizează reluarea judecăţii se impune cu atât mai mult cu cât, în rejudecare, este necesară suplimentarea probelor, inclusiv administrarea unei expertize tehnice de specialitate, în scopul identificării corecte a tuturor suprafeţelor de teren revendicate pentru a se verifica susţinerile constante ale reclamantului în sensul că toate aceste suprafeţe se găsesc în intravilanul localităţilor Zemeş şi Moineşti şi, pe cale de consecinţă, fac obiect de reglementare a Legii nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, recursul pârâtei se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC P. SA împotriva deciziei civile nr. 132/A din 27 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 ianuarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5633/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5628/2005. Civil → |
|---|
