ICCJ. Decizia nr. 5297/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5297
Dosar nr. 25656/1/2005
(nr. vechi 9193/2005.
Şedinţa de la 30 mai 2006
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secţia civilă, la 22 ianuarie 2002, reclamanta RA A.P.P.S., sucursala pentru Reprezentare şi Protocol Sinaia a chemat în judecată pe pârâţii P.L.C.M., S.V.A., P.A., N.M.C.E., A.U.H.D., L.(A.)V. şi N.L.J.A. pentru ca instanţa, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună obligarea pârâţilor a plata sumei de 500.000 dolari SUA calculaţi în lei la data plăţii.
În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că suma solicitată reprezintă contravaloarea lucrărilor de investiţii efectuate de reclamantă la vila T. din Sinaia al cărui proprietari sunt pârâţii.
Imobilul în litigiu a fost naţionalizat prin Decretul nr. 92/1950, prin hotărâri judecătoreşti intervenite după apariţia Legii nr. 112/1995 reclamanta fiind obligată să-l lase pârâţilor în deplină proprietate şi posesie. Lucrările de reparaţii şi consolidare, de recompartimentare şi de ridicare a gradului de siguranţă seismică s-au încheiat definitiv la 31 mai 1990.
Prin sentinţa civilă nr. 363 din 2 aprilie 2003, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins acţiunea ca efect al admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi pasive.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că din actele depuse la dosarul cauzei nu rezultă că reclamanta ar fi executat lucrările de investiţii pretinse şi că ar fi preluat imobilul de la fosta Î.OG Sinaia şi de la SC C. SA Furnica.
Cât priveşte calitatea procesuală pasivă, potrivit art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 obligaţia de despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă preluate fără titlu valabil, revine statului sau unităţii deţinătoare. Imobilul în litigiu a fost preluat de către stat fără un titlu valabil, fapt constatat la pronunţarea deciziei civile nr. 2953/1999 a Tribunalului Prahova, rămasă definitivă şi irevocabilă prin hotărârea curţii de apel.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 579 din 26 aprilie 2005 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
În considerentele hotărârii sale, instanţa de apel a arătat că în perioada anilor 1986-1990 administratorul imobilului, Î.E.O. Sinaia, a început reconstrucţia acestuia, schimbând destinaţia în hotel şi restaurant.
Prin acte normative adoptate ulterior anului 1989, imobilul a intrat succesiv în patrimoniul R.A. R.T.P.D. & C., SC C.F. SA şi, respectiv, R.A. A.P.P.S.
Imobilul a fost predat pârâţilor la 10 mai 2000.
Reclamanta nu poate pretinde contravaloarea pretinselor îmbunătăţiri efectuate la un imobil pe care l-a scos abuziv din posesia proprietarului şi pe care l-a modificat substanţial, prin schimbarea destinaţiei fără acordul proprietarului, întrucât s-ar aduce atingere principiului de drept potrivit căruia nimeni nu-şi poate invoca propria culpă. Un atare principiu a fost avut în vedere şi de legiuitor care a prevăzut expres, în art. 49 din Legea nr. 10/2001, faptul că chiriaşii au dreptul la despăgubire pentru sporul de valoare adus imobilelor cu destinaţia de locuinţă prin îmbunătăţirile necesare şi utile, făcându-se distincţie cu privire la persoana obligată la despăgubire după cum imobilul a fost preluat cu titlu sau fără titlu.
Nu a fost primită susţinerea apelantei reclamante în sensul că Legea nr. 10/2001 nu este incidentă în cauză, imobilul fiind restituit anterior intrării în vigoare a acestei legi. A considera că art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se aplică numai imobilelor restituite în baza acestei legi, ar conduce la discriminări între persoane aflate în aceeaşi situaţie, cu consecinţa încălcării principiului egalităţii în drepturi reglementat de art. 16 din Constituţie.
Hotărârea instanţei de apel a fost recurată de către apelanta reclamantă critica, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., vizând următoarele aspecte:
Reclamanta are calitatea de a solicita contravaloarea investiţiilor efectuate la imobilul proprietatea pârâţilor, aceasta fiind succesoare în drepturi şi obligaţii a persoanei juridice în patrimoniul căreia se afla imobilul la data efectuării acestor investiţii.
Investiţiile au fost realizate de T.A.G.C. şi au fost finanţate de I.E.O. Sinaia, al cărei patrimoniu a fost preluat de RA D. & C. în baza HG nr. 763/1990 în anexa 1 la poziţia 5 figurează, ca trecând în patrimoniul noii regii autonome, Î.T. Sinaia.
Prin HG nr. 1226/1990 s-a înfiinţat SC C.F. SA, care a preluat activul şi pasivul RA D.&C. La poziţia 3 din anexa la actul normativ menţionat figurează SC C.F. SA.
În temeiul art. 2 din HG nr. 639/1995, se aprobă comasarea prin absorbţie a SC C.F. SA Sinaia … cu RA A.P.P.S. de sub autoritatea Secretariatului General al Guvernului.
În mod neîntemeiat instanţele au considerat că sunt incidente în cauză prevederile art. 49 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. Această lege are incidenţă numai asupra imobilelor preluate abuziv şi nerestituite până la momentul intrării sale în vigoare. Or, hotelul T. a fost restituit în anii 1999, 2000. Potrivit principiului de drept privind neretroactivitatea legii, instanţa în mod greşit a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei. Un alt argument este acela că art. 49 alin. (3) se referă exclusiv la drepturile chiriaşilor, RA A.P.P.S. neavând niciodată această calitate.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că faţă de degradările datorate umezelii şi infiltraţiilor de apă, în anul 1986 s-a început reconstrucţia imobilului în litigiu, acestea fiind finalizate la 31 mai 1990, moment la care vila se afla în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 92/1950. Întrucât pârâţii au preluat acest imobil cu toate lucrările de investiţii efectuate de antecesoarea reclamantei, s-a produs o mărire a patrimoniului lor pe seama patrimoniului RA A.P.P.S.
În dovedirea recursului, în temeiul art. 305 C. proc. civ., recurenta a depus la dosar HG nr. 763 din 6 iulie 1990, HG nr. 1226 din 21 noiembrie 1990 şi HG nr. 639 din 18 august 1995.
Prin întâmpinări, intimaţii S.V.A., P.A. şi A.U.H.D. au solicitat respingerea recursului, hotărârile instanţelor de fond fiind legale.
Analizând hotărârea instanţei de apel, în limitele criticilor formulate prin motivele de recurs şi în raport de dovezile administrate în toate etapele procesuale, Curtea a apreciat că recursul nu este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prima instanţă şi-a întemeiat soluţia, păstrată în apel, pe admiterea a două excepţii: lipsa de calitate procesuală activă şi lipsa de calitate procesuală pasivă.
Întrucât prin motivele de recurs s-au formulat critici cu privire la modalitatea de soluţionare a ambelor excepţii, pornind de la criteriul impus de art. 137 C. proc. civ., coroborat cu acela al caracterului şi efectelor pe care tind să le realizeze excepţiile invocate concomitent, Curtea a analizat cu prioritate legalitatea soluţiei de admitere a excepţiei privitoare la reclamantă.
Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între reclamant şi titularul dreptului dedus judecăţii.
Obiectul cererii cu care a fost învestită instanţa la 22 ianuarie 2002 îl constituie contravaloarea lucrărilor de investiţii finanţate de I.E.O. Sinaia, şi realizate de T.A.G.C., la imobilul ce a fost preluat de stat din patrimoniul autorilor pârâţilor, în temeiul Decretului nr. 92/1950.
Acţiunea fiind promovată de RA A.P.P.S., reclamanta trebuia să facă dovada că este continuatoarea personalităţii juridice a Î.E.O. Sinaia, în patrimoniul căreia s-a aflat imobilul restituit pârâţilor.
Prin HG nr. 763 din 6 iulie 1990 a fost înfiinţată RA R.T.P.D.&C., care a preluat Î.T. Sinaia, aşa cum rezultă din anexa nr. 1 poziţia 5.
Faptul că ulterior, în temeiul HG nr. 1226/1990, SC C.F. SA a preluat patrimoniul RA D.&C., iar în condiţiile art. 2 din HG nr. 639/1995 SC C.F. SA a fost absorbită de către RA A.P.P.S., nu conduce la concluzia că Î.T. Sinaia este una şi aceeaşi persoană juridică cu I.E.O. Sinaia, care a finanţat lucrările de investiţii.
Ca atare, instanţele de fond au considerat în mod corect faptul că reclamanta nu are calitate procesuală în prezenta cauză, astfel încât criticile formulate nu întrunesc cerinţele art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Păstrând soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale active, nu se mai impune cercetarea modului de rezolvare a celeilalte excepţii, şi cu atât mai puţin, analiza aspectelor privitoare la fondul raportului juridic.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1). proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, cu consecinţa rămânerii irevocabile a hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta RA A.P.P.S. împotriva deciziei civile nr. 579 din 26 aprilie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 mai 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5591/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5289/2005. Civil. Pretentii. Recurs → |
|---|
