ICCJ. Decizia nr. 5294/2005. Civil. Reziliere contract închiriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5294
Dosar nr. 11954/2004
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 8546 din 16 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Timişoara, în dosar nr. 8804/2003 a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local al Municipiului Timişoara în contradictoriu cu pârâţii V.I.M., C.F. şi C.C.
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 3722 din 8 octombrie 1999, încheiat între Primăria Municipiului Timişoara şi pârâta V.I. şi evacuarea pârâţilor din apartamentul nr. 12, situat în Timişoara, la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Au fost obligaţi pârâţii în mod indivizibil să plătească reclamanţilor suma de 2.053.484 lei, reprezentând chirie şi majorări de întârzieri pentru perioada septembrie–aprilie 2003 şi 156.000 lei, taxe judiciare de timbru.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că potrivit art. 1429 pct. 1 C. civ., pârâţii aveau obligaţia de a achita chiria restantă de 1.309.984 lei şi 743.500 lei majorări de întârziere, calculată conform clauzelor contractuale prin aplicarea unui procent de 0,5% pe zi de întârzieri, pentru perioada septembrie 2002–aprilie 2003.
Neprocedând la îndeplinirea acestei obligaţii, s-a ajuns la depăşirea cu mai mult de 3 luni consecutive a termenului de plată a chiriei .
Faţă de această împrejurare, în baza prevederilor art. 1021 C. civ., prima instanţă a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 3722 din 8 octombrie 2002 şi evacuarea pârâţilor din spaţiul închiriat, pe data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, conform art. 25 din Legea nr. 114/1996.
Referitor la capătul de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor la plata sumei de 29.500 lei penalităţi percepute de reclamanţi, instanţa a constatat că reclamanţii nu au indicat motivele de fapt şi de drept pe care îşi întemeiază pretenţiile cu titlu de penalităţi, motiv pentru care a admis în parte acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât pârâta V.E. cât şi reclamanţii Primarul Municipiului Timişoara şi Consiliul Local Timişoara.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 116 din 11 februarie 2004, a admis apelul declarat de pârâta V.I. împotriva sentinţei civile nr. 8546 din 16 octombrie 2003 pronunţată de Judecătoria Timişoara, prin care a schimbat-o în tot şi a respins acţiunea introdusă de reclamanţi.
A respins apelul declarat de Primăria Municipiului Timişoara şi Consiliul Local Timişoara, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, a reţinut că, pârâta a făcut dovada pe parcursul judecăţii, a intenţiei de a achita debitul restant, în condiţiile unor venituri modeste, astfel că măsura radicală de reziliere şi evacuare a familiei sale, din imobilul în litigiu, apare ca o măsură disproporţionată în raport cu debitul restant.
Pentru identitate de raţiune a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al municipiului Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi susţinând că, întrucât pârâţii nu au achitat debitul, chiria restantă şi penalităţile de întârzieri, pe o perioadă mai mare de 3 luni, nu se justifică admiterea apelului.
Recursul nu este fondat.
Considerentele avute în vedere de instanţa de apel, cu împrejurările rezultate din materialul probator justifică neîndoielnic, soluţia de schimbare în tot a sentinţei primei instanţe şi de admiterea a apelului declarat de pârâta intimată.
Sub acest aspect, s-a reţinut în mod judicios că neplata chiriei s-a datorat unor cauze obiective, pensionară pe caz de boală şi cu venituri modeste, a achitat debitul restant pe parcursul judecării cauzei.
Aceste împrejurări de fapt concrete, coroborate cu cuantumul redus al chiriei datorate, nu justifică măsura radicală a rezilierii contractului de închiriere şi de evacuare a pârâtei.
Prin urmare, recursul declarat de reclamanţi fiind nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Consiliul Local Timişoara şi Primarul Municipiului Timişoara împotriva deciziei nr. 116 din 11 februarie 2004 a Curţii de apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 iunie. 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5367/2005. Civil. Stabilirea competenţei | ICCJ. Decizia nr. 5310/2005. Civil → |
|---|
