ICCJ. Decizia nr. 5367/2005. Civil. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5367
Dosar nr. 3834/2005
Şedinţa de la 17 iunie 2005
Asupra conflictul negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 391 din 18 februarie 2004 Judecătoria Alba Iulia a admis în parte acţiunea formulată de M.G.L. împotriva pârâtului Ţ.G. pe care l-a obligat să-i restituie reclamantului contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 5000 EURO precum şi la plata sumei de 19.050.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Acţiunea aceluiaşi reclamant împotriva pârâtei Ţ.M. a fost respinsă.
Tribunalul Alba, prin Decizia 12/A din 18 iulie 2004 în temeiul art. 158 C. proc. civ. şi-a declinat competenţa soluţionării apelului declarat de Ţ.G. împotriva sentinţei civile 391/2004 a Judecătoriei Alba Iulia în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, susţinând că la data investirii instanţei, 25 august 2003 şi la data pronunţării sentinţei, obiectul acţiunii valora 308.000.000 lei, astfel că în temeiul Legii nr. 195 din 25 mai 2004 pentru aprobarea OUG nr. 58/2003 sentinţa era atacabilă cu apel la Curtea de Apel, în speţă Curtea de Apel Alba Iulia şi cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
La rândul său Curtea de Apel Alba Iulia prin încheierea 401/A din 23 decembrie 2004 şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de pârâtul Ţ.G. împotriva sentinţei 391/2004 a Judecătoriei Alba în favoarea Tribunalului Alba.
Din nou Tribunalul Alba, prin Decizia 46/A din 15 februarie 2005 şi-a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de Ţ.G. împotriva sentinţei 391/2004 a Judecătoriei Alba Iulia în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia pentru aceleaşi considerente avute în vedere la pronunţarea deciziei 112/A din 28 iulie 2004.
Ivindu-se in conflict negativ de competenţă între un tribunal şi o Curte de Apel, în temeiul art. 22 pct. 3 C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În speţă, se constată că judecarea apelului revine în competenţa Curţii de Apel Alba Iulia.
Atât la data sesizării instanţei de fond, 25 august 2003 cât şi la data pronunţării sentinţei 391 din 18 februarie 2004 erau în vigoare dispoziţiunile OUG 58/2003 aprobate prin Legea nr. 195/2004 care statua în art. 2821 C. proc. civ. că nu sunt supuse apelului hotărârile date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principială privind obligaţia de plată a unei sume de bani sau de produse a unui bun imobil în valoare de până la 200 milioane lei.
Contravaloarea obiectului litigiului dedus judecăţii valorând atât la data investirii instanţei de judecată cât şi la momentul pronunţării sentinţei 391/2004, peste 308.000.000 lei, sentinţa era atacabilă cu apel şi recurs.
Ca urmare, competenţa de soluţionare a apelului revine în temeiul art. 3 pct. 2 C. proc. civ. Curţii de Apel, în speţă Curţii de Apel Alba Iulia, care are plenitudinea de competenţă ca instanţă de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a căii de atac apel formulată de pârâtul Ţ.G. împotriva sentinţei civile nr. 391 din 18 februarie 2004 a Judecătoriei Alba Iulia, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5368/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5294/2005. Civil. Reziliere contract... → |
|---|
