ICCJ. Decizia nr. 5591/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5591
Dosar nr. 6223/1/2005
Nr.vechi 1456/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursului civil de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmboviţa nr. 1753/2004, contestatoarele B.A., G.C., G.M. şi M.R. în contradictoriu cu pârâta Primăria oraşului Pucioasa au solicitat anularea dispoziţiei nr. 1231 din 9 martie 2004, emisă de Primarul Oraşului Pucioasa şi obligarea pârâtei la acordarea despăgubirilor pentru suprafaţa de 1318 mp teren.
În motivarea acţiunii, reclamantele au învederat că, prin notificarea adresată Primăriei Oraşului Pucioasa, au solicitat despăgubiri pentru suprafaţa de teren, situat în oraşul Pucioasa pct. „Condeescu" în suprafaţa de 32 000 mp, care a fost preluată de la autorul lor, conform Decretului nr. 115/1959.
S-a mai arătat, că în litigiu este numai suprafaţa de teren de 1318 mp pentru care nu s-au acordat despăgubiri.
Prin dispoziţia nr. 1231 din 9 martie 2004, emisă de primarul oraşului Pucioasa, s-a respins notificarea, cu motivarea că, pentru suprafaţa de 1318 mp teren nu s-a făcut dovada preluării de către stat şi că diferenţa de 21 120 mp a fost preluată în baza Decretului nr. 115/1959, nefacând obiectul Legii nr. 10/2001 conform art. 8.
Intimata Primăria Oraşului Pucioasa, prin întâmpinarea formulată la instanţa de fond, a solicitat respingerea contestaţiei, pe considerentul că, nu s-a dovedit de către contestatoare preluarea de către stat a terenului în litigiu în suprafaţa de 1318 mp.
Tribunalul Dâmboviţa, prin sentinţa civilă nr. 513 din 26 iulie 2004, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 1231 din 9 martie 2004, emisă de Primăria oraşului Pucioasa şi a constatat, că petiţionarele sunt îndreptăţite la despăgubiri băneşti pentru suprafaţa de 1318 mp teren, identificată prin raportul de expertiză întocmit de expert G.V.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut în esenţă, că pe terenul în suprafaţă de 1318 mp se află edificate sala de sport şi anexa ce reprezintă centrala termică a Liceului „Nicolae Titulescu" din Pucioasa, astfel că, imobilul se află în patrimoniul statului, operând prezumţia relativă de preluare abuzivă, deci, fără titlu, aspecte faţă de care s-a ajuns la soluţia deja arătată.
Prin Decizia nr. 3010 din 13 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de intimata Primăria Oraşului Pucioasa împotriva sentinţei civile nr. 513 din 26 iulie 2004, pronunţată de Tribunalul Dâmboviţa în contradictoriu cu petiţionarele B.A., G.C., G.M. şi M.R.
A fost schimbată în tot sentinţa apelată şi pe fond a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia.
Instanţa de apel, raportându-se la acelaşi material probator, a reţinut, în esenţă că, nu există probe, care să justifice dreptul de proprietate al autorului contestatoarelor asupra terenului în litigiu.
Împotriva deciziei civile nr. 3010 din 13 decembrie 2004, contestatoarele B.A., G.C., G.M. şi M.R. au declarat recurs în termen, solicitând casarea hotărârii recurate şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, invocând motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora au susţinut că, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi au făcut o aplicare greşită a acestuia, fără a se avea în vedere titlul de proprietate al autorilor lor, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1601 din 11 septembrie 1948.
Analizând recursul declarat de contestatoarele B.A., G.C., G.M. şi M.R., în termenul legal, în limita motivelor de nelegalitate invocate, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Prima instanţă, a dispus restituirea în natură a terenului în litigiu, în suprafaţă de 1318 mp, cu privire la care părţile au susţineri contrare (potrivit contestatoarelor, terenul a aparţinut autorului lor, preluat de stat, iar potrivit intimatei, terenul nu ar fi aparţinut autorilor contestatoarelor), dând eficienţă concluziilor raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză, prin care s-a constat că, terenul este ocupat de Liceul „Nicolae Titulescu" din Pucioasa, sala de sport şi centrala termică a acestuia, fără a se dovedi titlul statului, deci, preluarea a operat fără titlu.
Dimpotrivă, instanţa de apel, analizând aceleaşi probe a statuat că nu există dovezi privind dreptul de proprietate al autorului contestatoarelor.
Este evident că, ambele hotărâri, pronunţate de instanţa de fond şi cea de apel au ca temei raportul de expertiză tehnică, întocmit de către expert G.V., pe care l-au interpretat diferit, fără să observe că, prin acest raport de expertiză s-a identificat terenul numai pe baza declaraţiei contestatoarei G.C. şi a actelor prezentate de Primăria Oraşului Pucioasa, fără a fi avut în vedere şi titlul de proprietate al autorului contestatoarelor, aflat la dosarul cauzei (fila 11-12 dosar nr. 1753/2004 al Tribunalului Dâmboviţa), respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 1601 din 11 septembrie 1948.
Ca urmare, se reţine că, nu s-a lămurit pe deplin situaţia de fapt, prin neverificarea împrejurării, dacă terenul a constituit proprietatea autorului contestatoarelor, de esenţă, pentru corecta soluţionare a cauzei.
Aşadar, în mod greşit instanţa de apel a aplicat legea, fără a verifica aspecte de esenţă, privitoare la titularul dreptului de proprietate iniţial al terenului în litigiu, în raport de care să se poată stabili, dacă sunt îndreptăţite sau nu contestatoarele la măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 1318 mp, aşa cum au solicitat prin notificare..
Pentru aceste motive, înalta Curte constată că, împrejurările cauzei nu au fost pe deplin stabilite de către instanţa de apel, astfel că, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (2) coroborate cu dispoziţiile art. 314 şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis, se va casa Decizia atacată şi se va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, Curtea de Apel Ploieşti.
La rejudecare, urmează ca instanţa să dispună completarea raportului de expertiză întocmit în cauză sau să încuviinţeze o nouă expertiză prin care terenul în litigiu să fie identificat potrivit titlului autorului contestatoarelor, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1601 din 11 septembrie 1948, aflat la dosarul de fond (fila 11-12).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de contestatoarele B.A., G.C., G.M. şi M.R. împotriva deciziei nr. 3010 din 13 decembrie 2004, pronunţată de Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 8 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 571/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5297/2005. Civil → |
|---|
