ICCJ. Decizia nr. 532/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la 17 iunie 2003 pe rolul Judecătoriei Sibiu, T.E.L. a solicitat, în contradictoriu cu S.P. și Biroul Executorului Judecătoresc C.I., anularea procesului verbal de sechestru definitiv și a publicației de vânzare imobiliară din 12 mai 2003 întocmită în dosarul execuțional nr. 31/2003.
Prin sentința civilă nr. 6321 din 20 octombrie 2003, Judecătoria Sibiu a admis contestația la executare precizată, a anulat formele de executare, respectiv procesul-verbal de sechestru definitiv, publicația de vânzare imobiliară și procesul-verbal de licitație din 16 iunie 2003, reținând în esență că T.E. nu avea calitatea de debitor al intimatei, pentru a i se pune în vânzare partea sa din apartamentul nr. 24 din Sibiu.
Curtea de Apel Alba Iulia a soluționat, prin decizia civilă nr. 331 din 3 martie 2004, calea de atac formulată de executorul judecătoresc și creditoarea S.P., prin respingere.
împotriva acestei decizii a declarat recurs creditoarea S.P., care a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 3 C. proc. civ., susținând că soții T. i-au fraudat drepturile, astfel încât greșit contestația la executare a fost admisă.
La termenul din 27 ianuarie 2005, înalta Curte a pus în discuție excepția admisibilității prezentului recurs, în raport cu dispozițiile art. 402 alin. (2) C. proc. civ.
Excepția este fondată și fiind admisă, recursul se va respinge ca inadmisibil.
Potrivit art. 402 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea pronunțată cu privire la contestația la executare se dă fără drept de apel, cu excepția hotărârii pronunțate în temeiul art. 4001și art. 401 alin. (2) C. proc. civ. (neincidente în speță).
Aceasta înseamnă că hotărârea dată asupra contestației la executare este supusă unei singure căi de atac, aceea a recursului. Or, în cauză, astfel cum a rezultat din expunerea lucrărilor dosarului, s-a soluționat deja calea de atac permisă de lege, prin decizia Curții de Apel Alba Iulia.
Indicarea greșită de către judecătorie a denumirii căii de atac aflată la dispoziția părților nu poate conduce la înfrângerea principiului legalității cu privire la căile de atac prevăzute de lege în diferite materii.
De aceea, văzând că un recurs împotriva sentinței pronunțate în contestația la executare a fost deja soluționat de Curtea de Apel Alba Iulia (chiar dacă sub denumirea greșită de "apel"), prezentul recurs apare ca inadmisibil în raport cu dispozițiile art. 402 alin. (2) C. proc. civ.
în consecință, recursul a fost respins ca inadmisibil
| ← ICCJ. Decizia nr. 525/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 543/2005. Civil → |
|---|
