ICCJ. Decizia nr. 5321/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1153 din 21 aprilie 2004 a Judecătoriei Bârlad a fost admisă cererea de grănițuire formulată de M.G. și M.M. împotriva pârâților U.E. și U.I., stabilindu-se linia de hotar dintre proprietățile lor, situate în Bârlad pe aliniamentul 6, 7, ABC individualizat în schița anexă nr. 2 la expertiza L.L. și F.G., parte integrantă din hotărâre. A fost admisă cererea reconvențională formulată de pârâții-reclamanți U.E. și U.M., dispunându-se obligarea reclamanților-pârâți de a respecta granițele fixate potrivit cărora picătura streașinii să cadă în proprietatea lor, în urma scurgerii de pe acoperișul proprietății. Au fost obligați reclamanții-pârâți să sudeze rama de la ferestrele proprietății lor, în număr de trei, orientate înspre proprietatea pârâților-reclamanți U., sau să le zidească cu cărămidă de sticlă. Au fost respinse solicitările făcute prin cererea reconvențională privind revendicarea unei suprafețe de teren, demolarea acoperișului și refacerea acestuia.
Instanța a hotărât asupra grănițuirii proprietăților învecinate ale părților, astfel încât să nu se încalce întinderea suprafețelor de teren trecute în actele de proprietate ale părților și să se înlăture inconvenientele referitoare la scurgerea apelor. S-a apreciat și că soluția propusă de cei doi experți este în măsură să înlăture obiecțiunile referitoare la noua lucrare, precum și să contribuie la stingerea unor divergențe apărute de la data cumpărării imobilelor, prin efectuarea defectuoasă a schițelor de plan.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1454 din 29 septembrie 2004 a Curții de Apel Iași, secția civilă.
S-a avut în vedere de asemenea că prin soluția de grănițuire adoptată de instanță, în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat de cei doi experți s-a asigurat posibilitatea reclamanților de a utiliza terenul la care sunt îndreptățiți conform titlului de proprietate, precum și efectuarea unor lucrări de întreținere de către aceștia, ca și scurgerea apelor pe teren propriu.
în același timp, prin această soluție nu se obturează fereastra de la camera pârâților.
împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recursul de față în condițiile art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea apelului, întrucât linia de hotar stabilită de instanță este greșită, fiind fixată peste voința părților, astfel că familia U. este alături de recurenți pentru susținerea acestui punct de vedere. Se susține și că hotărârea dată în apel este nemotivată, instanța face numai o trecerea în revistă a motivelor de apel fără a le analiza și nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate în apel.
Recursul nu este întemeiat.
Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se constată că acesta nu este de primit întrucât instanța de apel nu a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal, nici cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Dimpotrivă, prin hotărârea recurată s-a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 584 C. civ., potrivit cărora orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
De altfel, textul redat, astfel cum este redactat, nu este susceptibil de diverse interpretări, fiind în măsură de a permite instanței să stabilească linia de demarcație dintre două proprietăți învecinate și astfel în temeiul acestei prevederi legale, instanțele care s-au pronunțat în cauză au stabilit linia de hotar dintre cele două proprietăți, în raport de constatările și concluziile cuprinse într-un raport de expertiză efectuat de 2 experți.
Este de observat și că în cauză a fost cerută opinia mai multor specialiști cum sunt: M.C., B.I., că la cererea părților și îndeosebi a recurenților s-a răspuns în mod repetat la obiecțiunile formulate și în final, instanța a stabilit linia de hotar în raport de soluția propusă printr-un raport de expertiză a doi experți. în raport de cele arătate, rezultă că nu se justifică critica adusă prin recurs deciziei dată în apel, prin care s-a respins corect cererea de efectuare a unei noi expertize. De altfel, dezacordul recurenților și numai al acestora, nu și al intimaților, cum se pretinde în motivele de recurs, pentru că aceștia din urmă nu au exercitat nici o cale de atac împotriva soluției primei instanțe, nu se poate constitui în motiv legal de recurs, deoarece vizează numai eventuala netemeinicie a soluției, ceea ce nu se regăsește în art. 304 C. proc. civ., în vigoare.
Analizând hotărârea recurată se constată că aceasta este motivată în sensul că sunt redate elementele de fapt esențiale ale litigiului și temeiul de drept pe care se sprijină soluția. Tot astfel, se constată că hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, astfel că nu sunt incidente în speță prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Așa fiind, recursul de față a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5336/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5318/2005. Civil → |
|---|
