ICCJ. Decizia nr. 5272/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin notificare formulată în temeiul art. 21 din Legea nr. 1072001, G.B.S., G.A. și C.I.A., în calitate de moștenitori ai proprietarilor tabulari G.V. și G.S. , au solicitat Primăriei Sighișoara restituirea în natură a terenului în suprafață de 1.342 mp situat în Sighișoara, și acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc în valoare de 5.100.000.000 lei pentru casa clădită pe teren, imobilele fiind trecute în proprietatea statului în baza Decretului nr. 302 din 3 noiembrie 1948 prin decizia nr. 66403 din 10 noiembrie 1949 a Ministerului Sănătății, clădirea situată pe teren fiind demolată în anul 1989, terenul rămânând liber de orice sarcini, valoarea terenului fiind de 900.000.000 lei, iar clădirea demolată având valoarea de 5.100.000.000 lei.
Primăria Sighișoara nu a rezolvat cererea în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, calculat de la data primirii notificării.
Aceeași notificare a fost transmisă distinct și prefecturii județului Mureș, care, prin adresa nr. 10785/D.I. din 13 iulie 2001, a recomandat petiționarei G.B.S. de a înainta notificarea persoanei juridice deținătoare a imobilului.
Prin acțiunea civilă din 7 august 2001, precizată și completată la 4 octombrie 2001, G.B.S., G.A. și C.I.A. au solicitat Tribunalului Mureș obligarea Prefecturii județului Mureș să le acorde despăgubiri în sumă de 5.100.000.000 lei pentru imobilul clădit și demolat și obligarea Primăriei municipiului Sighișoara să le restituie în natură în deplină proprietate și posesie terenul intravilan în suprafață de 1.342 mp.
Acțiunea astfel formulată a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 705 din 23 decembrie 2002 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția civilă, dispunându-se restituirea în natură a terenului în suprafață de 1045 mp identificat prin planul de situație aflat la dosar întocmit de expertul M.F. și stabilindu-se îndreptățirea reclamanților la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor în valoare de 1.846.928.870 lei pentru restul terenului în suprafață de 201,75 mp și pentru construcțiile corp A și corp B demolate ulterior naționalizării.
Apelurile declarate de toate părțile cauzei au fost admise de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, care, prin decizia civilă nr. 130/A din 6 octombrie 2003, a schimbat în parte sentința primei instanțe în sensul că, păstrându-i celelalte dispoziții, a dispus că restituirea terenului în suprafață de 1.045 mp se va face de către Primăria municipiului Sighișoara, iar cheltuielile de judecată se reduc de la suma de 12.200.000 lei stabilită în primă instanță la suma de 6.100.000 lei și se vor suporta de către Primăria municipiului Sighișoara.
Primăria municipiului Sighișoara a declarat recurs solicitând, pentru cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., casarea deciziei instanței de apel și pe fond respingerea contestației.
în dezvoltarea recursului se susține, ca prin aspect, încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2001 și O.U.G. nr. 10/2003 aprobată prin Legea nr. 289/2003, prin care termenul pentru depunerea actelor doveditoare a fost prelungit până la data de 1 iulie 2003, de la care începe să curgă termenul de 60 zile pentru soluționarea notificării, astfel că, dat fiind că reclamanții nu au depus toate actele doveditoare privind calitatea lor de moștenitori ai foștilor proprietari, acțiunea adresată instanței de judecată a fost prematur introdusă, trebuind a fi respinsă ca atare.
Sub al doilea aspect, dar pentru aceleași argumente, recurenta susține că, neavând culpă procesuală, în mod nelegal a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, fiind încălcate și dispozițiile art. 276-277 C. proc. civ., instanța de apel nefiind preocupată a acorda cheltuielile de judecată proporțional cu câtimea admisă din pretenții, potrivit cu interesul fiecărui reclamant și după felul raporturilor dintre părți. De asemenea, recurenta susține că nu datorează cheltuieli de judecată și pentru că reclamanții trebuie să suporte spezele necesare restabilirii situației juridice a imobilului.
Recursul nu este întemeiat.
Din examinarea dosarului de primă instanță se constată că, odată cu notificarea, reclamanții au transmis Primăriei municipiului Sighișoara toate actele de stare civilă care atestă descendența lor de prim grad a defunctului G.V. și rudenia colaterală de grad III ai defunctei G.S., foștii proprietari ai imobilului trecut în proprietatea statului.
De altfel, după primirea notificării, primăria nu a cerut reclamanților completarea actelor doveditoare ale invocatei lor calități de moștenitori.
Ca urmare, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 a început să curgă de la data primirii notificării și a actelor doveditoare, împlinindu-se la 4 septembrie 2001, înăuntrul căruia primăria nu și-a îndeplinit obligația de a se pronunța asupra cererii obiect al notificării prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată potrivit textului legal mai sus arătat.
Neîndeplinirea obligației de către primărie a născut dreptul reclamanților de a cere prin justiție soluționarea cererii de restituire în natură obiect al notificării, materializat la data de 4 octombrie 2001 prin completarea acțiunii introduse la 7 august 2001 în contra Prefecturii județului Mureș, astfel încât acțiunea nu poate fi calificată drept prematură cum greșit se susține prin prima critică din recurs.
Aceeași neîndeplinire a obligației constituie culpă procesuală a pârâtei recurente, care justifică obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată făcute de reclamanți, ceea ce face netemeinică și secunda critică din același recurs sub toate aspectele sale.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5318/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5249/2005. Civil → |
|---|
