ICCJ. Decizia nr. 5318/2005. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanta C.N.C.F. "CFR" SA București, Regionala C.F. Timișoara a chemat în judecată pe pârâta M.M. și a solicitat evacuarea acesteia din Căminul CFR.
în motivarea acțiunii se arată că respectivul cămin reprezintă "locuința de intervenție" iar pârâta nu este angajata căii ferate și nu dispune de vreun titlu locativ.
în drept au fost invocate prevederile art. 480 și art. 998-999 C. civ.
Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 8975 din 30 octombrie 2003 a respins acțiunea reclamantei.
Instanța a reținut că titular al camerei nr. 104 din Căminul CFR este numitul R.V. în baza unui ordin de repartiție, nr. 317 din 15 octombrie 2002 el fiind angajat la depoul de locomotive, iar pârâta locuiește cu el, având acordul acestuia. Deci nu este vorba de o ocupare abuzivă a camerei din care se cere evacuarea.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins de Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 122 din 12 februarie 2004.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, fără a invoca vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Se susține, în esență, că respectivul cămin are regimul juridic al locuințelor de intervenție; sunt aplicabile prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a căminelor de nefamiliști care nu permite aducerea unor persoane străine în cămin; R.V. nu este în drept să permită pârâtei, concubina sa, să locuiască cu el în cămin.
Recursul se privește ca nefondat.
Reclamanta, prin acțiunea introductivă, a invocat ca temei de drept prevederile Codului civil.
Numitul R.V. se află în raporturi locative cu reclamanta ce izvorăsc dintr-un ordin de repartiție (nr. 317 din 15 octombrie 2002) care nu au fost finalizate prin încheierea unui contract de închiriere. Astfel că, în speță, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 114/1996 și nici regulamentele interne emise și care presupun contracte de închiriere. Deci nu întâmplător reclamanta a invocat prin acțiunea îndreptată împotriva pârâtei prevederile Codului civil, nu prevederi ale legilor speciale, ori ale regulamentelor, acestea nefiind opozabile pârâtei.
în aceste condiții, corect instanțele au aplicat prevederile dreptului comun (art. 1411 C. civ.) la situația de fapt stabilită pe baza probelor administrate.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5321/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5272/2005. Civil → |
|---|
