ICCJ. Decizia nr. 5391/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5391
Dosar nr. 21022/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 10 octombrie 2000, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pârâta Direcţia Radio-Televiziune Timişoara, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să o oblige pe aceasta din urmă să încheie contract de schimb al unui teren situat în Timişoara, proprietatea acesteia, intabulat în C.F. nr. 36 nr.top 1723/2/1/1/2 şi 1723/2/1/1/1, cu un teren proprietatea reclamantei situat în Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 102 din 9 ianuarie 2001, Judecătoria Timişoara a declinat competenţa soluţionării în fond a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti.
Tribunalul Timiş, prin Decizia nr. 1619 din 30 mai 2001, a admis apelul declarat de reclamantă, a atacat hotărârea atacată şi a trimis cauza la Judecătoria Timişoara, spre competentă soluţionare.
Recursul declarat de pârâtă împotriva acestei din urmă hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia nr. 2538 din 3 octombrie 2001.
Prin sentinţa nr. 3502 din 25 februarie 2002, în rejudecare, Judecătoria Timişoara a respins acţiunea precizată şi completată, ca fiind prescrisă.
Tribunalul Timiş, prin Decizia nr. 1429 din 23 octombrie 2002, a admis apelul declarat de reclamant împotriva hotărârii primei instanţe, a anulat sentinţa atacată şi, rejudecând în fond cauza, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să încheie cu reclamanta contract autentic de schimb imobiliar, reţinând existenţa antecontractului de schimb imobiliar.
Prin aceeaşi hotărâre, capătul de cerere precizat ulterior, privind dezmembrarea terenului, a fost respins.
Prin Decizia nr. 691 din 2 aprilie 2003, Curtea de Apel Timişoara a admis recursul declarat de pârâtă, a modificat Decizia atacată în sensul că a respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii primei instanţe.
Prin aceeaşi hotărâre, recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.
S-a reţinut inexistenţa unui antecontract de schimb imobiliar şi a unei acceptări de principiu, pe care pârâta era îndrituită a o revoca cât timp nu a fost comunicată reclamantei.
La data de 15 aprilie 2003, reclamanta a formulat cerere de revizuire a acestei din urmă hotărâri, întemeiat pe art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 629 din 17 februarie 2004, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins cererea de revizuire ca nefondată.
S-a reţinut că, în motivarea cererii de revizuire, reclamanta a arătat că ulterior soluţionării recursului a intrat în posesia unui înscris din care rezultă că persoana desemnată de pârâtă la întocmirea documentaţiei necesare schimbului de terenuri a numitului T.I. care, la vremea respectivă deţinea o funcţie de conducere.
La soluţionarea litigiului nu s-a ţinut cont de acest aspect.
Or, înscrisurile invocate de revizuentă nu îndeplinesc condiţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Astfel, aceste înscrisuri nu au fost reţinute de partea potrivnică, nu intră în categoria celor care nu au putut fi înfăţişate instanţei dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţii. Totodată, acestea tind să probeze un fapt ce nu a constituit temei al hotărârii a cărei revizuire se cere.
Împotriva hotărârii primei instanţe revizuenta a declarat apel, susţinând că sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr. 2367 din 8 iulie 2004 a respins apelul ca nefondat, reţinând că acţiunea a fost respinsă prin excepţie, fără a se examina validitatea antecontractului de schimb imobiliar, aşa încât în mod judicios prima instanţă a statuat în sensul neîndeplinirii cerinţelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri revizuenta a declarat recurs, invocând cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a susţinut că motivarea instanţei de apel nu poate fi primită, în raport de împrejurarea intrării în posesia înscrisurilor după soluţionarea înscrisului şi relevanţa acestuia asupra soluţiei date acţiunii.
În concluzie, revizuenta a solicitat admiterea recursului şi, în rejudecare admiterea cererii de revizuire.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În sensul dispoziţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., prin înscrisuri noi se înţeleg acele înscrisuri care existau la data judecăţii, deoarece numai în această situaţie ele ar fi putut fi reţinute de partea potrivnică în cursul judecării procesului pe fond, cealaltă parte fiind în imposibilitate de a le prezenta.
Pe de altă parte, nu orice înscris, chiar determinat, ceea ce nu este cazul în speţă, poate justifica cererea de revizuire. Astfel, admisibilitatea cererii de revizuire este condiţionată nu numai de descoperirea ulterioară judecăţii a unor înscrisuri noi, dar şi de imposibilitatea înfăţişării lor în instanţă datorită unor împrejurări mai presus de voinţa părţii.
Dat fiind faptul că prevederea cuprinsă în art. 322 pct. 5 C. proc. civ. este de strictă interpretare, iar înscrisurile invocate de reclamantă nu îndeplineau cerinţele acestui text, în mod judicios prima instanţă a respins cererea de revizuire, ca nefondată.
Drept urmare, respingând apelul declarat de revizuentă şi menţinând sentinţa atacată, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentă.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC R. SRL Timişoara prin administrator S.E. împotriva deciziei nr. 2367 din 8 iulie 2004 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5389/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8201/2005. Civil. Revizuire → |
|---|
