ICCJ. Decizia nr. 5383/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5383
Dosar nr. 20621/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8626 din 2 iulie 2002, Judecătoria Braşov a admis cererea reclamantei P.M., în contradictoriu cu pârâtul I.M., şi a stabilit caracterul de bun comun şi cota de contribuţie la dobândirea unui imobil situat în Braşov.
Sentinţa a devenit definitivă, prin respingerea ca tardiv introdusă a apelului declarat de pârâtul I.M., prin Decizia nr. 218/A din 24 februarie 2003 a Tribunalului Braşov şi irevocabilă ca urmare a respingerii, prin Decizia nr. 744/R din 11 iunie 2003 a Curţii de Apel Braşov, a recursului declarat de acelaşi pârât.
Împotriva acestei sentinţe pârâtul a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Prin sentinţa nr. 1040 din 5 februarie 2004, Judecătoria Braşov a respins cererea de revizuire, ca tardiv formulată, reţinând formularea acesteia cu depăşirea termenului prevăzut de art. 327 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, prin Decizia nr. 571/Ap din 26 mai 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient împotriva hotărârii primei instanţe.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut că hotărârea definitivă a fost comunicată la data de 7 mai 2003, iar pârâtul a formulat cerere de revizuire numai la data de 14 octombrie 2003, cu mult peste termenul prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ.
Ca atare, în mod judicios prima instanţă a respins cererea ca tardiv introdusă.
S-a mai reţinut că revizuientul nu a formulat cerere de repunere în termenul de exercitare a cestei căi de atac şi nu a dovedit afirmaţiile privind dezinformarea sa de către personalul arhivei instanţei.
Împotriva acestei din urmă hotărâri revizuientul a declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de casare sau modificare prevăzute în art. 304 C. proc. civ., susţinând lipsa temeiului legal al hotărârilor pronunţate în cauză.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din actele dosarului rezultă că pârâtul a formulat cerere de revizuire cu depăşirea termenului prevăzut de legea procesual civilă.
Ca atare, în mod judicios prima instanţă a admis excepţia tardivităţii şi a respins cererea de revizuire pe acest motiv.
Revizuientul, declarând apel, nu a dovedit că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa de a exercita în termen calea extraordinară de atac.
Drept urmare, respingând apelul şi menţinând hotărârea primei instanţe, instanţa de control judiciar a pronunţat o hotărâre legală, nesupusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., vizat de recurent.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuientul I.M. împotriva sentinţei civile nr. 1040 din 5 februarie 2004 a Judecătoriei Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2005
| ← ICCJ. Decizia nr. 5382/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5368/2005. Civil → |
|---|
