ICCJ. Decizia nr. 5395/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5395
Dosar nr. 21214/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 8 octombrie 2003,reclamantul P.L. a chemat în judecată pârâta SC M. SA Iaşi pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză, instanţa de judecată să dispună anularea deciziei de respingere a notificării nr. 6052 din 30 septembrie 2003 emisă de pârâtă şi emiterea de către aceasta a unei decizii favorabile, în sensul recunoaşterii calităţii de titular al dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 500mp de teren.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este titularul dreptului de proprietate, în calitate de unic moştenitor al defuncţilor P.I. şi A., asupra unei suprafeţe de teren situat în Iaşi.
Acest teren se află în prezent în incinta pârâtei.
Pârâta nu a răspuns notificării.
Reclamantul s-a adresat justiţiei.
Prin hotărâre judecătorească irevocabilă pârâta a fost obligată să se pronunţe asupra notificării prin decizie motivată.
Pârâta a decis în sensul respingerii notificării, motivat de nedovedirea calităţii de proprietar.
Prin sentinţa nr. 498 din 25 iunie 2004, Tribunalul Iaşi a admis acţiunea, a dispus anularea deciziei nr. M 6052 din 30 septembrie 2003 emisă de pârâtă şi restituirea în natură a suprafeţei de 368,849 mp teren identificat prin expertiza S.C.
S-a reţinut că reclamantul a făcut dovada calităţii de titular al dreptului de proprietate asupra terenului cu copia legalizată a actului de proprietate.
În fine, pârâta a criticat hotărârea primei instanţe sub aspectul aplicării dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ.
Împotriva hotărârii primei instanţe pârâta a declarat apel, criticile privind nedovedirea dreptului de proprietate al autorilor reclamantului la data preluării abuzive a terenului de către stat.
Drept urmare, reclamantul nu a făcut dovada că autorii săi ar fi putut avea calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea terenului în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 1720 din 10noienbrie 2004, a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa atacată, numai cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut că prin sentinţa nr. 23810 din 4 decembrie 2002 a Judecătoriei Iaşi, rămasă irevocabilă, s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat calitatea pârâtului de persoană îndreptăţită în sensul art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei din urmă hotărâri pârâta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta a formulat următoarele critici:
Reclamantul nu a făcut dovada că ascendenţii săi au fost proprietari ai suprafeţei de teren revendicată.
Reclamantul nu şi-a dovedit calitate procesuală, nedemonstrând drepturile sale de moştenitor.
Instanţele s-au pronunţat fără a observa că terenul în litigiu nu este liber, pe acesta aflându-se în totalitate construcţia definitivă pentru care s-a dispus şi făcut exproprierea.
Instanţele au făcut o apreciere eronată a expertizei S.C.
Instanţele s-au pronunţat greşit prin cele două hotărâri admiţând cererea reclamantului, deşi terenul nu era liber de construcţii, iar acesta a solicitat fie restituirea în natură, fie acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În concluzie, pârâta a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârilor pronunţate în cauză, în sensul admiterii cererii reclamantului şi acordării măsurilor reparatorii prin echivalent.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În raport de recunoaşterea cu autoritate de lucru judecat a calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită în sensul dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 10/20001, recursul se constantă a fi nefondat sub aspectul primelor două critici.
Din actele dosarului, cu referire la expertiza S.C., rezultă că nu s-a cerut expertiza contrarie, conform art. 212 alin. (2) C. proc. civ.
Drept urmare, recursul se constată a fi nefondat şi sub aspectul celorlalte critici.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de SC M. SA împotriva deciziei nr. 1720 din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5396/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5394/2005. Civil → |
|---|
