ICCJ. Decizia nr. 5394/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5394
Dosar nr. 21133/200.
Şedinţa publică din 17 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr. 173 din 29 iulie 2003, reclamanta SC C.D.I. SRL Bucureşti a solicitat în contradictoriu cu pârâţii I.N., I.M., C.A. şi O.S. radierea menţiunii de ridicare a ipotecii înscrise în Cartea Funciară, în baza Încheierii nr. 2157 din 19 martie 1998 a Judecătoriei Câmpina şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că radierea ipotecii instituită prin contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 1115 din 13 martie 1998 s-a făcut în baza adresei nr. 132 din 27 noiembrie 2001 emisă de reclamantă, în realitate, un fals, deoarece, atât ştampila societăţii, cât şi semnăturile directorului şi contabilului şef sunt falsificate.
Reclamanta a mai arătat că prin această adresă s-a susţinut achitarea în întregime a creditului garantat de pârâţii I.N. şi M., împrejurare care nu corespunde realităţii.
În final, reclamanta arată că, la numai trei zile de la radierea ipotecii, pârâţii I. au garantat cu acelaşi imobil, alte două creanţe, ale pârâţilor C.A. şi O.S. , care au fost chemaţi în judecată numai pentru opozabilitatea hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 744 din 7 aprilie 2004 a Judecătoriei Câmpulung au fost respinse excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului C.A. şi excepţia lipsei de interes, invocată, de acest pârât, a fost admisă acţiunea, s-a dispus obligarea pârâţilor I.N., I.E. şi C.A. la plata către reclamantă a sumei de 3.204.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că adresa nr. 132 din 27 noiembrie 2001 nu emană de la reclamantă, semnăturile nu aparţin directorului şi contabilului şef, ştampila aplicată nu aparţine societăţii iar pârâţii I. nu au făcut dovada achitării sumei datorate.
Prima instanţă a mai reţinut că menţiunea de radiere a ipotecii este nelegală şi se impune reînscrierea acestei menţiuni, cu toate consecinţele prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât pârâţii I.N. şi I.M. cât şi pârâtul C.A.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 2690 din 21 octombrie 2004 a respins apelul declarat de pârâţii I.N. şi I.M. împotriva sentinţei nr. 744 din 7 aprilie 2004 a Judecătoriei Câmpina, ca tardivă şi a admis apelul declarat de pârâtul C.A. împotriva aceleiaşi sentinţe, în contradictoriu cu reclamanta SC C.D.I. SRL şi pârâţii I.N., I.M. şi O.S.
A schimbat, în parte, sentinţa, în sensul că a înlăturat obligarea pârâtului C.A. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în cuantum de 3.237.000 lei.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a reţinut cu privire la apelurile pârâţilor I.N. şi I.M. că sunt tardive deoarece hotărârea instanţei de fond le-a fost comunicată la data de 16 aprilie 2003 iar ei au depus cererea de apel, la Oficiul Poştal, la 4 mai 2004, după expirarea termenului de 15 zile, prevăzut de lege.
În ceea ce priveşte apelul pârâtului C.A., Curtea a apreciat că apelul este fondat numai în ceea ce priveşte stabilirea obligării acestuia la plata cheltuielilor judecată deşi acesta a fost chemat în judecată numai pentru a-i fi opozabilă hotărârea, neavând astfel, nici o culpă procesuală.
Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recursuri I.N. şi C.A.
Recurentul I.N. a susţinut că apelul său nu ar fi tardiv, cum greşit s-a reţinut, deoarece ar fi fost formulat la 30 aprilie 2004 şi nu la 4 mai 2004.
Recurentul C.A., în motivarea demersului său, a susţinut că, greşit, instanţa de fond a admis acţiunea, dispunând radierea ipotecii, pe baza unei adrese socotite false. Că, în felul acesta, s-a încălcat legea deoarece la data soluţionării cauzei de către instanţa de fond şi de către instanţa de apel nu există o hotărâre penală definitivă, care să fi declarat adresa respectivă falsă.
Ambele recursuri sunt nefondate.
În dosar, nu există nici o dovadă în baza căreia să se poată stabili că recurentul I.N. ar fi depus apelul, la o altă dată decât cea de 4 mai 2004, dată în raport de care, acesta este tardiv.
În raport de acest fapt, desigur că soluţia de respingere a apelului ca tardiv este corectă şi va trebui menţinută.
Nici recursul pârâtului C.A. nu poate fi primit.
În conformitate cu art. 36 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, se poate solicita radierea unei menţiuni din Cartea Funciară în cazul în care această înscriere sau actul în baza căruia s-a făcut înscrierea nu sunt valabile.
Din aceste dispoziţii legale rezultă că pentru promovarea unei acţiuni de rectificare a Cărţii Funciare nu este necesar ca în prealabil să se constate prin hotărâre judecătorească irevocabilă, nevalabilitatea actului în baza căruia s-a făcut înscrierea.
Or, în speţă, nevalabilitatea actului s-a făcut cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică grafoscopică întocmit de Serviciul criminalistic al Poliţiei Prahova şi cu alte probe din dosar, inclusiv cu refuzul pârâţilor I., de a se prezenta la interogatoriu.
În raport cu cele arătate, Curtea va trebui să privească ca nefondate recursurile declarate de pârâţii I.N. şi C.A. împotriva deciziei nr. 2690 din 21 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti şi a le respinge, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii I.N. şi C.A. împotriva deciziei nr. 2690 din 21 octombrie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5395/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5378/2005. Civil → |
|---|
