ICCJ. Decizia nr. 5405/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INT0ELECTUALĂ
Decizia nr. 5405
Dosar nr. 21276/2/2005
Şedinţa publică din 1 iunie 2006
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanţii R.N., M.A. şi R.D. au formulat contestaţie în contradicţie cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi cu Primăria oraşului Sălişte şi au solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. A.3716 din 10 mai 2004 emisă de pârâtul de ordine (1) ca fiind emisă de un organ necompetent; obligarea Primăriei oraşului Sălişte să emită Decizia conform Legii nr. 10/2001 pentru imobilul înscris în C.F. Sălişte nr.top 2/6/177. Au solicitat, în subsidiar, ca în situaţia în care se va considera că Ministerul Apărării Naţionale nu este competent să fie obligat să emită o decizie de retrocedare în natură.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 353 din 6 aprilie 2005 a respins ca neîntemeiată contestaţia.
Instanţa a reţinut că există o hotărâre judecătorească definitivă (sentinţa civilă nr. 6659 din 11 octombrie 1993 a Judecătoriei Sibiu) de recunoaştere a nulităţii încheierii de intabulare nr. 1097/1968, cu nr.top 2/6/177 şi de dispunere a restabilirii situaţiei anterioare de C.F., dreptul de proprietate al reclamanţilor fiind astfel recunoscut şi drept consecinţă contestaţia este neîntemeiată, întrucât tinde tot la pronunţarea unei hotărâri privind retrocedarea bunului.
Se mai reţine că petenţii nu au înţeles să administreze probe în prezenta contestaţie pentru a identifica imobilul şi anume o expertiză topografică, fapt necesar întrucât contestaţia vizează tocmai restituirea în natură, astfel că şi sub acest aspect contestaţia este nefondată.
Celelalte motive de netemeinicie a deciziei contestate nu au mai fost analizate, cele ce preced fiind apreciate ca suficiente pentru respingere contestaţiei.
Apelul declarat de reclamanţi a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 1494 din 4 noiembrie 2005.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii indicând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Se susţine, în esenţă, că imobilul a aparţinut tatălui lor R.D.D. fiind înscris în C.F. cu nr.top 2/6/177; imobilul este constituit din teren şi o cabană ce se află în administrarea Ministerului Apărării Naţionale; acest lucru a fost dovedit cu o copie xerox a cărţii funciare; au dovedit calitatea lor de moştenitori ai fostului proprietar tabular decedat în anul 1954 precum şi de succesori ai mamei lor R.A. decedată la 9 august 1993; în legătură cu identificarea imobilului se arată că au formulat o acţiune în revendicare conform dreptului comun, au obţinut o hotărâre irevocabilă pentru reconstituirea dreptului de proprietate dar acest lucru nu poate fi realizat întrucât Ministerul Apărării Naţionale nu poate preda imobilul, acesta fiind unificat în alt număr topografic şi nu se mai regăseşte cu numărul topografic solicitat şi hotărârea judecătorească amintită nu poate fi executată; entitatea deţinătoare refuză emiterea deciziei de restituire pe motiv că nu au făcut dovada calităţii de moştenitori, dar acest lucru a fost dovedit.
Examinând recursul se constată că acesta nu este fondat.
Prin notificare reclamanţii solicită restituirea în natură a unui imobil înscris în C.F. Sălişte nr.top 2/6/177.
Dispoziţia nr. A 3716 din 10 mai 2004 respinge notificarea pentru că: nu a fost dovedită calitatea de moştenitori; nu s-au depus documente pentru identificarea scriptică şi faptică a imobilului revendicat; nu au fost depuse acte de identitate ale notificatorilor şi împuternicirea dată avocatului care a semnat notificarea.
Prin certificatul de moştenitor nr. 1660/1954 reclamanţii au dovedit că sunt moştenitorii tatălui lor R.D.
Numai că problema ce trebuia lămurită era identificarea imobilului pentru care şi reclamanţii au făcut notificarea şi au solicitat restituirea sa în natură.
În faţa instanţei de fond reclamanţii-notificatori au solicitat iar instanţa a încuviinţat efectuarea unei expertize topografice pentru identificarea terenului. Au fost stabilite obiectivele, inclusiv cele precizate de reclamanţi, are au fost comunicate expertului (încheierea din 24 noiembrie 2004).
La 23 martie 2005 instanţa a dispus decăderea reclamanţilor din proba cu expertiză deoarece aceştia nu au achitat onorariul pentru efectuarea expertizei.
În aceste condiţii instanţele au pronunţat hotărâri legale în raport de obiectul pricinii, deoarece conform art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, ceea ce reclamanţii nu au înţeles să facă.
Faptul că reclamanţii au obţinut o hotărâre de restituire pentru acelaşi imobil ce nu o pot pune în executare tocmai datorită problemelor de identificare, nu poate justifica prin ea însăşi, obligarea Ministerului Apărării Naţionale să emită o dispoziţie de restituire în natură a aceluiaşi imobil.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatorii R.N., R.D., M.A. împotriva deciziei nr. 1494 A din 4 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5454/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5406/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
