ICCJ. Decizia nr. 5406/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr.5406

Dosar nr.26326/2/2005

Şedinţa publică din 1 iunie 2006

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 10 mai 2004, reclamanta T.L. a contestat legalitatea dispoziţiei nr. 89 emisă la 22 martie 2004 de Primăria comunei Ştefăneştii de Jos, solicitând anularea acesteia şi recunoaşterea dreptului la despăgubiri cu privire la imobilul situat în judeţul Ilfov ce a fost demolat abuziv în perioada anilor 1970.

Prin sentinţa nr. 703 pronunţată la 21 iunie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia şi a obligat Primăria comunei Ştefăneştii de Jos, prin Primar la plata despăgubirilor băneşti în cuantum de 510.001.000 lei pentru construcţie demolată şi la cheltuielile de judecată ocazionate de proces.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în esenţă că reclamanta şi-a dovedit dreptul de proprietate asupra terenului mai sus individualizat, conform titlului nr. 61314 emis la 20 august 2004 de Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Ilfov, precum şi asupra construcţiei edificată, ce ulterior a fost preluată abuziv şi demolată şi că este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, corespunzătoare valorii construcţiei, potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 ce a fost stabilită prin expertiza tehnică de specialitate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanta şi pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

La termenul din 9 noiembrie 2005 reclamanta şi-a retras apelul, arătând că stăruie însă în petitul privind reactualizarea sumei solicitată cu titlul de despăgubiri.

Apelul pârâtei Primăria comunei Ştefăneştii de Jos a promovat critici ce vizează încălcarea prevederilor art. 22 din Legea nr. 10/2001 de către instanţa de fond, care a făcut o aplicare greşită a Legii nr. 10/2001, în forma anterioară intrării în vigoare a modificărilor aduse acesteia prin Legea nr. 247/2005 în condiţiile abrogării art. 36-40.

Prin Decizia nr. 1530/A din 16 noiembrie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins excepţia tardivităţii depunerii motivelor de apel de către pârâtă a luat act de renunţarea reclamantei la judecata apelului, a respins cererea privind reactualizarea sumei de 510.001.000 lei.

A admis apelul pârâtei Primăria comunei Ştefăneştii de Jos, a schimbat în parte sentinţa Tribunalului Bucureşti, în sensul că a obligat pârâta la plata despăgubirilor băneşti în cuantum de 510.001.000 lei, pentru preluarea abuzivă a construcţiei situată pe terenul din comuna Ştefăneştii de Jos, judeţul Ilfov, ce a fost demolată. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Pentru a decide ca atare, instanţa de control judiciar a considerat că în lipsa unor reglementări speciale privind modalitatea acordării despăgubirilor, instanţa de fond a procedat corect la evaluarea imobilului demolat şi că nu pot fi aplicate dispoziţiilor legii noi, deoarece s-ar încălca principiul tempus regit actum.

Decizia pronunţată în apel a făcut obiectul criticilor promovate de reclamantă, prin intermediul recursului. Aceasta a arătat că în realitate nu a renunţat la judecata apelului, decât cu privire la erorile materiale strecurate în sentinţa nr. 730 a Tribunalului Bucureşti şi că instanţa a respins în mod greşit excepţia tardivităţii depunerii motivelor de apel de către pârâta Primăria comunei Ştefăneştii de Jos; că despăgubirile solicitate de aceasta trebuiau acordate potrivit Legii nr. 247/2005, în vigoare la data pronunţării deciziei din apel.

Pârâta Primăria comunei Ştefăneştii de Jos şi-a întemeiat în drept motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, potrivit art. 304 pct. 5 şi 9 din C. proc. civ.

Astfel, a susţinut că aceasta nu a fost citată la judecata fondului şi nu a luat cunoştinţă de concluziile raportului de expertiză, aşa încât prin hotărârea dată, instanţa a încălcat normele de procedură, prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. şi că aceasta este lipsită de temei legal, întrucât Primăria Ştefăneştii de Jos nu poate fi obligată la acordarea despăgubirilor pentru un imobil cu privire la care nu s-a dovedit că a intrat în patrimoniul său.

Recursurile vor fi admise pentru considerentele ce succed:

Potrivit dispoziţiilor art. 314 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărăşte asupra fondului pricinii în toate cazurile în care casează hotărârea atacată numai în scopul aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin stabilite.

În cazul concret dedus judecăţii este de precizat că împrejurările de fapt nu au fost stabilite.

Instanţele nu au lămurit situaţia juridică a imobilului sub aspectul indicării persoanei deţinătoare şi a probării modalităţii în care a fost preluat imobilul construcţie.

Fără stabilirea exactă a situaţiei de fapt nu se poate stabili cu cine se leagă raportul juridic procesual pe tărâmul Legii nr. 10/2001.

De altfel, Curtea de Apel Bucureşti trebuia să ia act de manifestarea de voinţă a reclamantei în sensul respectării principiului disponibilităţii numai cu privire la petitul din apel ce viza „corectarea erorilor materiale existente în sentinţa civilă nr. 703 din 21 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în dosarul nr. 534/2004.

Deşi în dispozitivul deciziei nr. 1530 A din 16 noiembrie, instanţa a luat act de renunţarea la judecata apelului declarat de reclamantă s-a pronunţat totuşi şi cu privire la respingerea cererii privind actualizarea sumei de 510.001.000 lei, cerere ce formează un al doilea petit al apelului declarat de această parte, ceea ce contravine principiului disponibilităţii.

Instanţa de trimitere care va soluţiona apelurile, va avea de clarificat situaţia de fapt şi va stabili situaţia juridică a imobilului, în ce măsură terenul era destinat construirii de locuinţe, dacă acesta a fost preluat abuziv, cine este deţinătorul şi după elucidarea împrejurărilor de fapt, va analiza modalitatea de reparaţie conform modificărilor aduse Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, ale căror dispoziţii sunt de imediată aplicare.

În consecinţă, Curtea va admite recursurile, va casa Decizia Curţii de Apel Bucureşti şi în temeiul art. 312 alin. (4) şi art. 313 C. proc. civ. va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor declarate împotriva sentinţei civile nr. 703 din 21 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de reclamanta T.L. şi pârâta Primăria comunei Ştefăneştii de Jos, prin primar împotriva deciziei nr. 1530/A din 16 noiembrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.

Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Curtea de Apel Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2006.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5406/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs