ICCJ. Decizia nr. 5426/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5426
Dosar nr. 10449/200.
Şedinţa publică din 20 iunie 200.
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 30 iunie 2003, la Judecătoria Câmpulung, reclamantul C.I. a chemat în judecată pe pârâta I.M. solicitând ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să fie obligată pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de aproximativ 1.200 mp teren situată în comuna Mihăileşti, satul Văcarea, judeţul Argeş, precum şi să se dispună obligarea pârâtei la plata contravalorii lipsei de folosinţă a terenului pe ultimii trei ani.
Soluţionând litigiul, Judecătoria Câmpulung, prin sentinţa civilă nr. 2014 din 28 octombrie 2003, a admis în parte acţiunea, obligând pârâta să lase reclamantului în deplină proprietate şi posesie suprafaţa de 1.148 mp teren şi să plătească despăgubiri în sumă de 1.962.400 lei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 490/A din 15 martie 2004, a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat în tot sentinţa în sensul că a respins ca nefondată acţiunea reclamantului.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul susţinând că Decizia este lipsită de temei legal şi că instanţa nu s-a pronunţat asupra concluziilor primei expertize tehnice efectuate în cauză. Solicitând admiterea recursului, reclamantul a precizat că se impune casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
Recursul declarat este întemeiat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În sprijinul acţiunii, reclamantul a depus la dosar titlul de proprietate emis la 4 aprilie 1995 şi actul de partaj voluntar autentificat la 27 noiembrie 1996, partaj efectuat pe baza respectivului titlu de proprietate.
Cu privire la acelaşi teren aflat în litigiu, pârâta s-a apărat depunând la dosar titlul de proprietate emis la 27 februarie 1996.
În ambele titluri de proprietate menţionate s-a prevăzut că titularilor li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în temeiul Legii fondului funciar, pentru terenuri amplasate, parţial, în tarlaua nr. 22 a satului Văcarea.
Pentru lămurirea unor împrejurări de fapt referitoare la amplasarea suprafeţei de teren aflate în litigiu, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au considerat necesar să cunoască părerea unor specialişti care să efectueze măsurători pe baza actelor prezentate de părţi şi în consecinţă au dispus efectuarea unor expertize.
Raportul de expertiză întocmit de expertul D.N. a concluzionat că pârâta a acaparat nejustificat o suprafaţă de 1.148 mp din terenul proprietatea reclamantului. Examinând argumentele expertului, prima instanţă şi-a însuşit concluziile acestei expertize.
Cel de al doilea raport de expertiză întocmit de expertul B.G. a motivat că pârâta deţine doar terenul menţionat în propriul titlu de proprietate şi că nu a acaparat teren de la reclamanţi. Concluziile acestui al doilea raport de expertiză au fost însuşite de instanţa de apel, cu toate că expertul nu a argumentat evidenţierea pe teren a suprafeţelor menţionate în titlurile de proprietate şi nici neconcordanţele privind vecinătăţile ori cele privitoare la suprafeţele stăpânite efectiv de părţi.
Constatând că cei doi specialişti au ajuns la concluzii diferite şi că o întregire a celor două lucrări nu ar lămuri pe deplin stabilirea situaţiei de fapt, instanţa de apel era datoare, potrivit art. 212 C. proc. civ., să dispună efectuarea unei noi expertize care să fie întocmită de trei experţi.
Numai după completarea, în acest sens, a probelor şi apoi coroborarea tuturor dovezilor administrate, instanţa de apel era în măsură să dispună, în cunoştinţă de cauză, cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului aflat în litigiu şi cu privire la temeiul legal al acţiunii introduse de reclamant.
În raport cu aceste considerente, urmează ca, în baza art. 313 C. proc. civ., să fie admis recursul declarat de reclamant, să fie casată Decizia atacată şi să fie trimisă cauza spre o nouă judecată instanţei care a pronunţat hotărârea casată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei nr. 490/A din 15 martie 2004 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8217/2005. Civil. Conflict negativ de... | ICCJ. Decizia nr. 8202/2005. Civil → |
|---|
