ICCJ. Decizia nr. 8217/2005. Civil. Conflict negativ de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8217
Dosar nr. 10896/2005
Şedinţa de la 20 octombrie 2005
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Asupra cererii în raport de care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a declinat cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi Curtea de Apel Bucureşti privind pe contestatorul Partidul pensionarilor şi protecţiei sociale şi intervenientul Partidul Solidarităţii democratice pentru şanse egale şi o societate mai bună.
O asemenea soluţie a rezultat din sentinţa civilă nr. 20 din 13 iulie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, care a sesizat această instanţă, sens în care s-a reţinut existenţa conflictului negativ de competenţă ivit între tribunal şi curtea de apel, conform art. 20-23 C. proc. civ., ca o consecinţă a declinărilor de competenţă dispuse reciproc între tribunal şi curtea de apel, după cum urmează:
Prin Decizia civilă nr. 4 din 10 februarie 2005 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, s-a declinat cauza la Curtea de Apel Bucureşti, condiţie în care s-a apreciat că este vorba de o contestaţie împotriva hotărârii date în dosarul nr. 45/2004.
Apoi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 434 din 21 martie 2005 şi-a declinat competenţa la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale, căci pe rolul instanţei s-a aflat dosarul nr. 3/P/2005, unde urma să se discute conexitatea, pentru ca ulterior acel tribunal, prin încheierea din 16 mai 2005, în dosarul nr. 3518/2005, să scoată cauza de pe rol şi s-o înainteze secţiei a III-a civilă a Tribunalului Bucureşti deoarece dosarul nr. 3/P/2005 nu figura pe rolul instanţei, ci la secţia a III-a civilă a Tribunalului Bucureşti, pentru care s-a apreciat că are competenţa să soluţioneze, conform Legii partidelor.
Ulterior, prin încheierea de la 16 iunie 2005, în dosarul nr. 27/P/2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, ţinând cont de Decizia nr. 4/2005 a aceluiaşi tribunal, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o la Curtea de Apel Bucureşti pentru conflictul negativ de competenţă, sens în care curtea, prin secţia a IV-a civilă, a pronunţat sentinţa susnumită, sentinţă prin care s-a reţinut că tribunalul a fost investit cu o contestaţie în anulare, şi s-a dispus declinarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, şi Curtea de Apel Bucureşti.
Deliberând, în raport de obiectul pricinii, urmează a stabili competenţa în condiţia existenţei conflictului negativ de competenţă în sensul art. 20 pct. 2 şi urm. C. proc. civ.
Faţă de argumentele vagi, într-o cerere confuză, singurul element definitoriu din cererea dedusă judecăţii la 17 ianuarie 2005 de către Partidul pensionarilor şi protecţiei sociale este invocarea art. 317 C. proc. civ. ce reglementează contestaţia în anulare.
Mai mult, în cererea precizată de la 8 februarie 2005 (aflată dosarul de fond nr. 5/P/2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă) se specifică ca obiect al pricinii contestaţia în anulare, sens în care se pretinde nulitatea hotărârii date în dosarul nr. 54/P/2004, pentru motivele detailate în cererea dedusă judecăţii.
De principiu contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac, prin care se solicită, în cazurile prevăzute de lege, instanţei competente, să-şi retracteze propria hotărâre, în speţă, fiind vorba de o cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., aceasta se introduce, în conformitate cu dispoziţiile art. 319 C. proc. civ. la instanţa a cărui hotărâre se atacă.
Fiind în discuţie contestaţia în anulare la Decizia nr. 50 din 26 noiembrie 2004 a Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a cărui nulitate se cere, urmează că în cauză competent este tribunalul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte în favoarea Tribunalul Bucureşti, competenţa soluţionării contestaţiei în anulare de drept comun, fundamentată pe dispoziţiile art. 317 C. proc. civ., formulată de Partidul Pensionarilor şi Protecţiei Sociale din România împotriva deciziei nr. 50 din 26 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în dosarul nr. 54/P/2004.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5523/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5426/2005. Civil → |
|---|
