ICCJ. Decizia nr. 5488/2005. Civil
| Comentarii |
|
1. Prin sentința civilă nr. 354 din 16 iunie 2003 intimata R.- D.S. Vâlcea a fost obligată să emită decizia de restituire în natură a unui teren în suprafață de 7664,169 mp teren ori să facă o ofertă de echivalent potrivit art. 2023 din Legea nr. 10/2001.
în executarea acestei hotărâri irevocabile prin decizia nr. 619 din 18 august 2003 s-a restituit reclamantelor suprafața de 1400 mp, eliberată de construcții, iar pentru restul s-a oferit în echivalent suprafața de 8600 mp existentă pe alt amplasament, concluzia, ofertă întemeiată și pe raportul de expertiză efectuată în dos. nr. 3438/2002, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 354/2003.
La 15 septembrie 2003 reclamantele au înregistrat contestația contra acestei decizii cu motivarea că au optat pentru echivalent bănesc al suprafeței de 7664,169 mp și că suprafața de 8600 mp, oferită în compensare, pe alt amplasament, nu a făcut obiectul negocierii cu pârâta în aplicarea sentinței nr. 354/2003.
Prin sentința civilă nr. 655 din 23 decembrie 2003 Tribunalul Vâlcea a respins contestația, reținând că dispozițiile art. 10-11 din Legea nr. 10/2001 acordă prioritate restituirii în natură a terenurilor libere, iar contestatorii au fost de acord cu oferta făcută la 5 august 2003 semnând procesul verbal, iar pentru restul de 6264,169 mp s-a oferit corect 8600 mp pădure.
Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr. 748 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel Pitești, care a respins apelul reclamantelor, reținând că:
- restituirea în natură a 1400 mp teren este legală, iar pentru
- diferența de 6264,169 mp s-a acordat restituirea în echivalent de 8600 mp pădure pe alt amplasament, conform art. 20 alin. (1) din lege, în aplicarea art. 9 alin. (2) teza a II a;
- că acordarea despăgubirii în bani este o excepție strictă prevăzută în aceeași lege.
Contra deciziei din apel reclamantele au declarat recurs, pe temeiurile din art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ., susținând, în esență că:
- nu s-a răspuns, în apel, la critica privind faptul că nu s-au evaluat real și distinct cele două terenuri pentru a se stabili o reparație efectivă în natură;
- suprafața de 1400 mp teren nu a fost identificată în funcție de amplasament, dimensiuni și vecinătăți;
- iar cealaltă suprafață oferită este mult inferioară ca valoare;
- regula, instituită prin art. 20 alin. (1) și (4) din lege este ca bunurile aflate în patrimoniul unei regii autonome. Să fie restituite numai în natură.
2. Recursul este nefondat.
în acord cu susținerea recurentelor privind obligativitatea restituirii în natură a bunurilor deținute de regiile autonome, în cazul aplicării art. 20 alin. (1) și (4) din Legea nr. 10/2001 și punctul 20.1 din Normele Metodologice, intimata R. Vâlcea a restituit 1400 mp teren din suprafața preluată abuziv de stat.
Reclamantele recurente, însă, au susținut constant că, dacă nu este posibilă restituirea întregii suprafețe de 7664,169 mp, atunci cer numai despăgubiri bănești.
Potrivit art. 9 alin. (2) din lege, text enunțat pertinent și în decizia recurată, restituirea prin măsuri reparatorii în echivalent se face prin:
- acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare;
- de acțiuni la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital ori
- prin compensare cu alte bunuri cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de deținător cu acordul persoanei îndreptățite.
în speță regia pârâtă nu poate oferi titluri de valoare sau acțiuni, ci, doar, prin compensare, alte bunuri sau servicii; or, ea a oferit 8600 mp teren pădure, în compensarea celor 6264,169 mp care nu s-au restituit în natură.
în recurs, se critică, însă, nu oferta de compensare, singura posibilă conform art. 9 alin. (2) teza finală din lege, ci evaluarea, identificarea și îndoiala asupra echivalenței, deci asupra reparației echitabile și corecte.
Schița, plan de amplasament și delimitare, efectuată de expert este edificatoare asupra situației de fapt a terenului revendicat și a construcțiilor edificate pe acesta; expertul a analizat complet și a dat o corectă evaluare a suprafeței revendicate la suma de 5.915.567.076 lei.
în procesul verbal din 11 august 2000 semnat de reclamantă și membrii comisiei de negociere a pârâtei, se consemnează că:
- s-a propus de reclamanți 9 euro/mp, iar reprezentanta pârâtă au propus 8 euro/mp;
- s-a oferit de pârâtă teren intravilan în Ostroveni, suspendându-se negocierile până la 18 august 2003;
- așadar, suprafața de 1400 mp este identificată clar și evaluată motivat în raportul de expertiză efectuat, iar pentru diferența de 6264,169 mp s-a oferit 8600 mp ... (plus 2336 mp) situată în U.A. 162, U.P. VII aparținând de dealul silvic Drăgășani.
De altfel, reclamantele au semnat, fără obiecții, procesul verbal de negociere din 3 august 2003, în care se arată am fost de acord cu restituirea în natură a suprafeței de 1400 mp teren "lângă sediul ocolului silvic" din cel aparținând foștilor proprietari.
în sfârșit, în contestație reclamantele nu invocă lipsa de echivalență și deficiențele de evaluare, dar nu au solicitat nici probe în acest sens, invocându-le pentru, prima dată în apel, când critică prima instanță că "trebuia să procedeze la efectuarea unei alte expertize care să stabilească valoarea terenului", fără a se referi la cel de 8600 mp.
Dar, reclamantele, în calitatea de apelante, nu au uzat, în apel, de dispozițiile art. 295 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora, instanța va putea încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanță, precum și administrarea de probe noi, propuse în condițiile art. 292 C. proc. civ.
în consecință, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5663/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5760/2005. Civil → |
|---|
