ICCJ. Decizia nr. 5663/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 23 iulie 2003, reclamanta S.E. a chemat în judecată pe pârâta K.M., solicitând stabilirea unei servituții de trecere, spre și de la garajul personal la drumul public, pe terenul acesteia din urmă.
în motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 616 și urm. C. civ., reclamanta a susținut că servitutea de trecere a fost stabilită de Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința civilă nr. 2929/2002, definitivă și irevocabilă, pronunțată într-un alt litigiu, privind pe părinții pârâtei și a chemat-o în judecată pe aceasta deoarece hotărârea sus menționată nu-i este opozabilă.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința civilă nr. 4521 din 7 octombrie 2003, a admis acțiunea și a stabilit dreptul de servitute al reclamantei pe o porțiune de 55,9 mp din terenul pârâtei, conform sentinței civile nr. 2929/2002 a aceleiași judecătorii.
S-a reținut că:
- Judecătoria Drobeta Turnu Severin, prin sentința civilă nr. 2929 din 2 mai 2002, definitivă și irevocabilă, a stabilit un drept de servitute al reclamantei pe terenurile proprietatea soților R.N. și L. și K.M. și K.N. cu motivarea că singura cale de acces de la garajul reclamantei la drumul public trece pe cele două fonduri aservite;
- imobilul reclamantei mai are o ieșire la drumul public dar această cale nu permite accesul autoturismelor sau altor bunuri de folosință casnică, având o lățime de 1,89 m;
- situația de fapt din cauză nu diferă de situația de fapt din celălalt litigiu, purtat cu soții K.M. și K.N., titularii unui drept de uzufruct asupra fondului aservit, a cărei nudă proprietate aparține pârâtei.
Curtea de Apel Craiova, secția civilă, prin decizia nr. 2959 din 20 septembrie 2004, a admis apelul declarat de pârâtă și continuat de SC I.I. SRL și a schimbat în totalitate sentința, în sensul respingerii acțiunii, cu motivarea că:
- imobilul intimatei reclamante are o altă ieșire directă la drumul public;
- împrejurare că pe acea cale nu au acces autoturismele este irelevantă, fiind de notorietate că în mediul urban există numeroase cazuri în care proprietarii nu au posibilitate de a-și parca autoturismele pe terenurile ce la aparțin;
- grevarea proprietății în perioada în care terenul era deținut fără titlu, de către stat, nu poate fi opusă apelantei;
Reclamanta a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și respingerea apelului pârâtei.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a susținut că:
- dreptul său de servitute a fost stabilit definitiv și irevocabil într-un alt proces:
- unicul scop al cererii deduse judecății a fost acela ca dreptul de servitute să-i fie opozabil și pârâtei;
- instanța de apel nu a ținut seama de poziția intimatei SC I.I. SRL, care a dobândit imobilul deja grevat de servitute, nu a formulat nici o apărare și, în actul de vânzare cumpărare a declarat expres că se va conforma hotărârii judecătorești.
Criticile sunt nefondate deoarece:
- soluția pronunțată în litigiul precedent nu-i este opozabilă pârâtei, care nu a figurat ca parte în acel proces;
- prin urmare, prezentul litigiu are ca obiect stabilirea dreptului de servitute al reclamantei, în contradictoriu cu pârâta;
- instanța de apel a interpretat corect art. 616 C. civ., iar intimata SC I.I. SRL a dobândit un teren negrevat de servitute, a continuat apelul declarat de pârâtă și, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins, ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5424/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5488/2005. Civil → |
|---|
