ICCJ. Decizia nr. 5504/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Suceava sub nr. 3607 din 30 mai 2003, reclamantul G.V.N. a chemat în judecată pe pârâtul S.S., solicitând obligarea acestuia să-i restituie trei purcei pe care i-a predat în contul prețului stabilit pentru un cal cumpărat de la pârât, iar în caz contrar acesta să-i plătească suma de 1.500.000 lei reprezentând contravaloarea purceilor.
Pârâtul a depus o întâmpinare prin care a răspuns cererii reclamantului, arătând că este de acord să-i plătească suma de 500.000 lei reprezentând contravaloarea unui singur purcel, pentru ceilalți doi solicitarea reclamantului fiind nefondată deoarece purceii au murit din cauza unei boli pe care o aveau deja în momentul în care i-a primit de la reclamant.
Deasemeni, pârâtul a formulat o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului să-i plătească suma de 1.747.900 lei reprezentând cheltuieli suportate pentru tratarea leziunilor produse calului prin comportamentul violent al reclamantului față de acesta.
Prin sentința civilă nr. 2980 din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Suceava s-au admis atât acțiunea cât și cererea reconvențională; s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare dintre părți, a fost obligat pârâtul să-i restituie reclamantului suma de 1.500.000 lei, iar reclamantul a fost obligat să-i plătească pârâtului suma de 1.747.900 lei.
în motivarea sentinței s-a reținut că, la data de 17 mai 2003, între părți s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect un cal. Prețul de 3.500.000 lei trebuia plătit de reclamantul cumpărător parțial în bani, respectiv 2.000.000 lei, iar diferența prin predarea a trei purcei. Reclamantul a primit calul, iar pârâtul purceii.
întrucât reclamantul nu i-a predat diferența de preț în bani, pârâtul și-a luat calul înapoi și a declarat în fața instanței că este de acord să restituie 1.500.000 lei.
Prin cererea reconvențională, pârâtul a arătat că reclamantul a bătut calul, provocându-i leziuni pentru a căror tratare a efectuat cheltuieli în valoare de 1.747.900 lei.
Instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 1020 și art. 1021 C. civ. privind rezoluțiunea contractului încheiat între părți, prin neexecutarea obligației de plată a prețului de către cumpărător.
Cerere reconvențională a fost admisă, în temeiul dispozițiilor art. 998,art. 999 C. civ., ca fiind dovedită cu declarațiile martorilor audiați în acest scop, precum și cu adeverința și chitanțele emise de medicul veterinar.
Apelul declarat de reclamant împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 282 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția civilă.
Reclamantul a criticat sentința pentru admiterea cererii reconvenționale. Instanța a considerat apelul nefondat în raport de probatoriul administrat de pârât.
La data de 16 martie 2004, în termen legal, reclamantul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, criticând-o pentru menținerea soluției de admitere a cererii reconvenționale.
în susținerea recursului, reclamantul arată că instanța i-a respins proba cu martori pe care a solicitat-o pentru a dovedi că nu a bătut calul.
Reclamantul se consideră nedreptățit pentru că a rămas fără cal și fără purcei, fiind obligat și la plata unei sume de bani.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant, respectiv rezoluțiunea convenției și restabilirea situației anterioare; calul fusese preluat de pârât, astfel că acesta din urmă a fost obligat să-i restituie prețul plătit, respectiv contravaloarea celor trei purcei.
Prin această soluție, reclamantul nu a fost păgubit; dimpotrivă a obținut ceea ce a solicitat.
La instanța de fond, reclamantul a solicitat audierea martorilor T.I. și D.E., cerere admisă.
în fața instanței de apel, la termenul din 17 februarie 2004, reclamantul a solicitat audierea a doi martori pentru a dovedi că, după preluarea calului de către pârât, acesta a fost vândut cu 15 milioane lei.
Cererea a fost respinsă, în mod justificat, ca fiind neconcludentă cauzei.
Sub aspectul temeiniciei, cererea reconvențională a fost corect admisă. Așa cum a reținut și instanța de fond, din declarațiile martorilor C.I. și C.C. rezultă că reclamantul a lovit calul, producându-i leziuni. De altfel, martora D.E., audiată la cererea sa (aceasta fiind chiar soacra reclamantului) a declarat că reclamantul bătea calul pentru că acesta nu vroia să tragă la căruță.
Adeverința nr. 47 din 10 iunie 2003 eliberată de medicul veterinar al comunei M.D. atestă leziunile produse prin lovire, iar cu chitanța nr. 0515303 din 25 mai 2003 s-a dovedit cuantumul medicamentelor și al tratamentului aplicat pentru vindecarea calului, respectiv suma totală de 1.747.900 lei.
Față de această situație și, întrucât motivul invocat de recurent nu se încadrează între cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamant [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.].
| ← ICCJ. Decizia nr. 5468/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5479/2005. Civil → |
|---|
