ICCJ. Decizia nr. 5530/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 434 din 18 iunie 2003, Tribunalul Hunedoara a respins cererea reclamantei R.L. prin care a solicitat obligarea pârâtului Statul român la plata sumei de 500.000.000 lei, cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin sentința penală nr. 1813 din 22 noiembrie 1958, fratele reclamantei, R.M., a fost condamnat la pedeapsa cu moartea și confiscarea totală a averii personale pentru crimă de insurecție armată.
Prin decizia nr. 75 din 15 decembrie 1997, Curtea Supremă de Justiție, completul de 9 judecători, a admis recursul în anulare declarat de procurorul general împotriva sentinței de mai sus și a deciziei nr. 476 din 11 decembrie 1958 a Tribunalului Suprem, Colegiul Militar, a casat cele două hotărâri și a achitat, în temeiul art. 10 lit. d) C. proc. pen., pe mai mulți inculpați, printre care și fratele reclamantei, înlăturând pedeapsa complementară a confiscării averii.
Potrivit dispozițiilor art. 504-505 C. proc. pen., după moartea persoanei îndreptățite, acțiunea pentru repararea pagubei poate fi pornită de către persoanele care se aflau în întreținerea sa, în termen de un an de la data la care hotărârea de achitare a devenit definitivă.
Față de cele reținute, tribunalul a constatat că acțiunea este introdusă cu depășirea termenului prevăzut de lege, de o persoană care nu îndeplinea condițiile pentru a putea beneficia de despăgubiri.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin decizia civilă nr. 418/A din 7 noiembrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, care, la fel ca instanța de fond, a constatat că reclamanta nu și-a demonstrat calitatea procesuală și că acțiunea este tardiv introdusă.
împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs reclamanta.
Fără a invoca vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., a arătat că cererea a fost introdusă în termen, deoarece decizia Curții Supreme nu i-a fost comunicată. Mai arată că și-a dovedit calitatea procesuală activă, deoarece prejudiciul moral cauzat prin condamnarea și moartea fratelui a fost direct.
Motivele invocate permit încadrarea în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și se va privi ca fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, introdusă la data de 5 mai 2003, reclamanta a chemat în judecată Statul român, solicitând obligarea acestuia la plata daunelor morale pentru prejudiciul cauzat prin condamnarea și executarea fratelui, în vârstă de 28 de ani și pentru sentimentul de persecuție continuă pe care l-a avut, ca soră a unui condamnat politic.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Codului Civil.
Aceasta a fost susținerea constantă a reclamantei care și în cererea de declarare a apelului a susținut că nu și-a întemeiat pretențiile pe dispozițiile Codului de procedură penală.
Cadrul procesual, în funcție de care instanțele sunt chemate să stabilească situația de fapt și să aplice regulile de drept, este stabilit întotdeauna de reclamant, instanțele neputând schimba subiectele, obiectul sau cauza acțiunii civile, fără a încălca principiul disponibilității.
în cauză, în mod constant, reclamanta a susținut că temeiul juridic al cererii sale se regăsește în dispozițiile Codului Civil. Deși nu invocă un anumit text de lege, din conținutul cererii sale, rezultă că dispozițiile aplicabile sunt art. 998-999 C. civ.
Așadar, în situația în care reclamantul prezintă în termeni suficient de clari situația de fapt și pretenția concretă dedusă judecății, dar omite să indice textul de lege pe care se întemeiază, este datoria instanțelor să dea o încadrare juridică corectă cererii cu care au fost sesizate.
Stabilind că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 504-505 C. proc. pen., împotriva susținerilor reclamantei care s-a întemeiat pe dispozițiile Codului Civil, instanțele au încălcat principiul disponibilității în procesul civil, pronunțând hotărâri nelegale.
Prin urmare, recursul declarat a fost admis, decizia atacată a fost casată, iar cauza a fost trimisă spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe de apel.
Cu ocazia rejudecării, pentru soluționarea excepțiilor tardivității și lipsei calității procesuale a reclamantei, se vor avea în vedere regulile aplicabile în materia răspunderii civile delictuale.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5631/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5535/2005. Civil → |
|---|
