ICCJ. Decizia nr. 5376/2005. Civil

Prin sentința nr. 863 din 13 iulie 1999, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis în parte cererea precizată formulată de reclamantul R.G., în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al municipiului București, SC A.B. SA București și întreprinderea D. București, precum și, tot în parte, cererea intervenienților K.V.L., G.C.M., P.M.E., I.G. prin G.P., I.A., A.E., M.C. și a obligat pârâtele să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie terenul viran situat în București, în suprafață de 589,38 mp.

S-a reținut că reclamatul a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții menționați, instanța de judecată să dispună obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul în suprafață de 542,79 mp, terenul în suprafață de 641,36 mp situat în str. E., și terenul în suprafață de 641,36 mp situat pe aceeași stradă, nr. 3, cu două corpuri de clădire și terenul în suprafață de 100,58 mp reprezentând 36% din totalul de 279,39 mp, precum și apartamentul de la parterul imobilului situat pe acest teren.

în motivarea cererii, reclamantul a arătat că imobilele menționate au fost proprietatea autorului său I.P., față de care are calitatea de moștenitor în cotă de 16/37.

Imobilele respective au fost trecute abuziv în proprietatea statului român, fără titlul, prin violență.

Reclamantul a mai solicitat introducerea în cauză și a celorlalți moștenitori.

Aceștia au fost introduși în cauză în calitate de interevenienți în interes propriu, la data de 15 martie 1999.

Din probatoriul administrat a rezultat cumpărarea, prin act autentic, în anii 1913 și 1914, de către autorul reclamantului și a intervenienților, a imobilelor revendicate.

Imobilul din str. E. a fost vândut, conform Decretului nr. 224/1952, pentru neplata impozitelor, cu referire la terenul de 542,79 mp împreună cu depozitul existent pe acest teren și terenul de 641,36 mp pe care erau edificate mai multe construcții.

Drept urmare, cu referire la aceste imobile nu se poate reține preluarea abuzivă de către stat.

Cota parte de 33% din terenul în suprafață de 279,39 mp, situat în str. E., și apartamentul situat la parterul clădirii, edificat pe acest teren, proprietatea autorului reclamantului a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950, iar acesta nu a făcut dovada că acest act normativ nu ar fi aplicabil defunctului. Totodată, această cerere nu ar putea fi primită întrucât s-a revendicat o cotă aflată în indiviziune cu ceilalți proprietari și nu o parte individualizată.

Terenul din str. V. a trecut în proprietatea statului fără titlu, așa încât acțiunea în revendicare este întemeiată numai pentru acesta.

Prin decizia nr. 1639 din 10 septembrie 2004, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant și intervenienți împotriva hotărârii primei instanțe.

în motivarea acestei hotărâri, instanța de control judiciar a reținut imobilul în str. E., construcție și terenuri a trecut legal în proprietatea statului.

Părțile au rămas în indiviziune, așa încât acțiunea în revendicare este inadmisibilă.

în fine, cu referire la cota din terenul în suprafață de 279,39 mp, nu rezultă că autorul reclamantului și intervenienților ar fi fost exceptat de la aplicarea Decretului nr. 92/1950.

împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta și intervenienții au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., criticile privind greșita aplicare a legii.

Recursurile sunt fondate.

Corespunzător probatoriului administrat, instanțele au reținut preluarea de către stat a imobilelor menționate pentru neplata impozitelor. în fine, cu referire la ultimul imobil revendicat, s-a reținut preluarea acestuia de către stat, în temeiul Decretului nr. 92/1950.

Or, potrivit art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor din motive independente de voința proprietarului sunt considerate imobile preluate abuziv.

S-a dovedit în cauză îndeplinirea atât a primei condiții, cea privind preluarea imobilelor de către stat pentru neplata impozitelor, cât și cea dea doua condiție, privind existența unor motive independente de voința proprietarilor care, deși era cunoscut faptul decesului autorului lor, nu au fost introduși în cauza privind cererea de admitere a preluării imobilelor pentru neplata impozitului.

Totodată, sunt considerate în sensul aceluiași articol, lit. g), orice alte imobile preluate cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998.

Așadar, cu referire la ultimul imobil revendicat, preluat de stat în temeiul Decretului nr. 92/1950, contrar Constituției de la 1948, Codului civil și Declarației Universale a Drepturilor Omului din 10 decembrie 1948, se constată deasemeni caracterul abuziv al preluării.

Drept urmare, imobilele menționate sunt supuse restituirii în condițiile art. 1 din Legea nr. 10/2001, acțiunea în revendicare fiind întemeiată.

Pe de altă parte, încetarea coproprietății rezultate din succesiune prin ieșirea din indiviziune nu constituie condiție de admisibilitate a acțiunii în revendicare. Drept urmare, acțiunea în revendicare promovată de un coindivizar este admisibilă, corespunde condițiilor de exercitare a dreptului și nu este supusă regulii unanimității.

Ca atare, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, prin acțiunea în revendicare a fost respinsă greșit, cu neobservarea caracterului abuziv al preluării imobilelor revendicate și a condițiilor de exercitare a dreptului de proprietate în cazul indiviziunii, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre supusă cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

în consecință, pentru considerentele de preced, Curtea a admis recursul, a modificat hotărârea atacată în sensul că a admis apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis acțiunea și pentru celelalte imobile.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5376/2005. Civil