ICCJ. Decizia nr. 5598/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5598
Dosar nr. 10652/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Arad, Biroul de carte funciară, petenta SC S.A. SA a solicitat radierea din C.F. 2698 Sânicolaul Mic a înscrierii din foaia C privind dreptul de concesionare în favoarea SC P.P. SRL.
Prin Încheierea din camera de consiliu de la data de 9 septembrie 2003 Judecătoria Arad Biroul de C.F. a respins cererea petentei pentru radierea dreptului de concesionare menţionându-se în dispozitiv că soluţia se notează în C.F. 2698 Sânicolaul Mic.
Judecătoria a motivat că din conţinutul sentinţei civile nr. 1048/1997 se reţine că la cererea petentei SC S. în contradictoriu cu intimatul Consiliul local Municipal Arad, a fost constatată nulitatea absolută a licitaţiei, privind concesionarea terenului situat în Arad, însă din dispozitiv nu rezultă că petenta a stat în judecată în contradictoriu cu SC P.P. SRL şi nici că este vorba de aceeaşi suprafaţă de teren, pentru că în contractul de concesionare suprafaţa concesionată este situată în str. M. FN şi nu str. M. nr. 9 cum este evidenţiat în sentinţă. Considerând că sentinţa nr. 1048/1997 nu este opozabilă beneficiarului concesiunii, în raport de prevederile art. 17, art. 125 şi art. 126 din Decretul-lege nr. 115/1938, judecătoria a respins cererea.
Apelul petentei împotriva sentinţei a fost respins de Curtea de Apel Timişoara prin Decizia civilă nr. 824 din 30 aprilie 2004.
Împotriva acestei decizii petenta a declarat recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. invocând aceleaşi motive din apel. A susţinut că, în mod greşit instanţa a considerat inopozabilitatea sentinţei faţă de SC P.P. SRL, întrucât prin nulitatea absolută a licitaţiei organizată de CLM Arad, societatea comercială nu a mai putut beneficia de concesionarea terenului şi că dispoziţiile art. 17 alin. (2) şi art. 18 din Decretul-lege nr. 115/1938 nu pot fi aplicabile, anularea licitaţiei având ca efect restabilirea situaţiei anterioare.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, aşa cum corect a reţinut instanţa de apel, potrivit art. 17 alin. (2) din Decretul Lege nr. 115/1938, drepturile reale se sting doar dacă radierea s-a înscris în cartea funciară cu consimţământul tabularului, iar alin. ultim prevede că hotărârea judecătorească sau Decizia autorităţii administrative, în cazurile anume prevăzute de lege, înlocuiesc acordul de voinţă sau consimţământul. Art. 38 alin. (1) stipulează însă că hotărârea, prin care se admite rectificarea unei înscrieri, nu va aduce atingere drepturilor înscrise în folosul persoanelor împotriva cărora acţiunea nu a fost admisă, prevedere care a fost preluată şi de art. 39 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 potrivit căruia „hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă, persoanelor împotriva cărora acţiunea nu a fost admisă". Sunt incidente în speţă şi dispoziţiile Legii nr. 7/1996 fiind în vigoare, având în vedere art. 72 din lege precum şi faptul că Regulamentul de organizare şi funcţionare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor, aprobat prin Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2371/c/1997 a fost adoptat în temeiul art. 65 din Legea nr. 7/1996. Este de menţionat că art. 35 alin. (2) din lege defineşte operaţiunea de rectificare, prin care se înţelege radierea, îndreptarea sau menţionarea înscrierii oricărei operaţiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri în cartea funciară.
Cum sentinţa civilă nr. 1048/1997 a Judecătoriei Arad invocată ca temei al cererii de radiere, nu a fost pronunţată în contradictoriu cu titularul dreptului de concesionare înscris în C.F. 2698 Sânicolaul Mic, SC P.P. SRL, pe de o parte, iar pe de altă parte, prin aceeaşi sentinţă s-a constatat doar nulitatea absolută a licitaţiei, adică a operaţiunii juridice în urma căreia s-a încheiat contractul de concesionare nr. 63 din 5 noiembrie 1996, fără a se constata în mod expres şi nulitatea absolută a acestui contract, Decizia recurată este temeinică şi legală.
În consecinţă recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de petenta S. Arad împotriva deciziei civile nr. 824 din 30 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5594/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5585/2005. Civil → |
|---|
