ICCJ. Decizia nr. 5610/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5610
Dosar nr. 11627/200.
Şedinţa publică din 24 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea adresată la data de 29 iulie 2002 Judecătoriei Lipova, reclamanta W.J. a chemat în judecată pârâţii Primăria oraşului Lipova şi D.G.F.P. Arad, solicitând ca prin sentinţă:
- să se constate că prin Decizia civilă nr. 849/1999 a Tribunalului Arad, rămasă irevocabilă, s-a dispus restituirea către proprietarul tabular pe care îl moşteneşte, a cotei de 2/12 din imobilul înscris în C.F. 5661 Lipova cu nr. top 1477;
- să fie obligate pârâtele la achitarea contravalorii, în funcţie de preţurile actuale de circulaţie, pentru apartamentul nr. 6 din imobil, înstrăinat cu rea-credinţă către numita L.M.
În motivarea acţiunii s-a arătat că procesul nu a fost notat în Cartea funciară, astfel că mai multe apartamente au fost înstrăinate; cum cumpărătorii au fost de bună-credinţă, reclamanta nu mai poate recupera, ca efect al subrogaţiei generale, decât contravaloarea actualizată a dreptului său.
Pârâta D.G.F.P. Arad a formulat întâmpinare, arătând că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
La rândul său, prin întâmpinare, pârâta Primăria Lipova a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin încheierea din 12 iunie 2003, instanţa a admis excepţia, a dispus scoaterea din cauză a acestei pârâte şi introducerea în proces în calitate de pârât a Consiliului local Lipova.
Acest nou pârât a invocat prin întâmpinare excepţia tardivităţii introducerii sale în cauză, pe aceea a lipsei calităţii procesuale pasive şi a prescrierii dreptului la acţiune.
Ulterior, acelaşi pârât a formulat cerere de chemare în garanţie împotriva numitului G.V., fost viceprimar al oraşului Lipova, care a încheiat, în calitate de vânzător, contractul cu privire la apartamentul în litigiu.
Chematul în garanţie a solicitat prin întâmpinare respingerea acţiunii ca nefondată.
Pe baza probatoriilor administrate, instanţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 531 din 25 septembrie 2003, prin care:
- a admis în parte acţiunea reclamantei împotriva pârâtului Consiliul local al oraşului Lipova;
- a respins excepţiile formulate de pârât privind tardivitatea acţiunii, prescripţia dreptului la acţiune şi lipsa calităţii procesuale pasive;
- a respins cererea de chemare în garanţie a numitului G.V.;
- s-a constatat că prin Decizia civilă nr. 849/1999 a Tribunalului Arad s-a restituit antecesorului reclamantei cota de 2/12 din imobilul în litigiu, preluat abuziv, fără titlu, de către Statul român;
- s-a dispus obligarea pârâtului să plătească reclamantei suma de 34.666.666 lei, reprezentând contravaloarea cotei de 2/12 din apartamentul nr.6 din imobil, înscris în C.F. 7300 Lipova cu nr. top 1477/VI.
Pentru a pronunţat această sentinţă instanţa de fond a reţinut că sunt în mod cumulativ întrunite cerinţele prevăzute de art. 1106 C. civ. privind subrogaţia reală şi de art. 998 C. civ. referitoare la răspunderea civilă delictuală, reclamanta fiind îndreptăţită la o dezdăunare pentru prejudiciul produs, în limita cotei sale din dreptul de proprietate.
Apelurile declarate de reclamantă (care a solicitat, ca o cerere nouă, să-i fie acordată şi contravaloare a restului de 10/12 din imobil) şi de pârât, au fost respins ca nefondată, cu o motivare similară celei a instanţei de fond, prin Decizia civilă nr. 560 din 1 aprilie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul local Lipova, criticând-o sub mai multe aspecte în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi arătând în principal că:
- nu are calitate procesuală pasivă în cauză;
- a fost introdus în proces în condiţii total neprocedurale;
- reclamanta avea la îndemână o acţiune în realizarea dreptului, putând solicita anularea contractului de vânzare-cumpărare;
- greşit se motivează subrogaţia reală generală pe dispoziţiile art. 1106 C. civ., acest text referindu-se la subrogaţia procesuală;
- nu au fost verificate şi nu sunt îndeplinite condiţiile care angajează răspunderea civilă delictuală.
Intimata reclamantă şi intimatul chemat în garanţie au formulat întâmpinări.
Recursul este întemeiat în sensul celor ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a chemat în judecată ca pârâţi Primăria oraşului Lipova şi D.G.F.P. Arad, astfel că în condiţiile art. 109 C. proc. civ., instanţa astfel sesizată trebuia să se pronunţe numai în raport cu aceste părţi.
Principiul disponibilităţii, consacrat prin art. 129 C. proc. civ., are, între altele, şi semnificaţia că numai reclamantul este cel care cheamă în judecată, renunţă la proces sau la însuşi dreptul pretins; din nici o prevedere a Codului de procedură civilă nu rezultă că instanţa poate introduce din oficiu în cauză alte părţi. Ceea ce este normal să facă instanţa, îmbinând principiul disponibilităţii cu cel al rolului activ, este să pună în discuţia părţilor eventuala chemare în judecată şi a altor persoane, pentru stabilirea cadrului procesului, însă nu poate să treacă peste voinţa părţilor.
În speţă, instanţa de fond a soluţionat cauza şi a admis acţiunea faţă de o persoană, Consiliul local Lipova, care nu a fost niciodată chemată în judecată, cu introdusă în proces „din oficiu", la al 6-lea termen, într-un mod discreţionar şi arbitrar.
Este evident că această unică împrejurare este relevantă şi suficientă pentru admiterea recursului şi modificarea deciziei pronunţate în apel în sensul admiterii apelului declarat de pârât împotriva sentinţei de fond. Această sentinţă va fi schimbată în totalitate, în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Pe de altă parte, şi pe fond în mod greşit această acţiune a fost considerată admisibilă.
Instituţia subrogaţiei reale (de altfel eronat motivată în drept), nu are aplicabilitate în cauză iar reclamanta este un coindivizar, având o cotă ideală de 2/12 din dreptul de proprietate asupra întregului imobil, neindividualizată fizic pe apartamente.
Aşa fiind, cum sub un alt aspect, nici condiţiile de existenţă a răspunderii civile delictuale nu au fost verificate ca îndeplinite, soluţia de admitere a acţiunii este în mod evident greşită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul local Lipova împotriva deciziei nr. 560 din 1 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o modifică şi admite apelul declarat de pârât împotriva sentinţei nr. 531 din 25 septembrie 2003 a Judecătoriei Lipova, pe care o schimbă în tot, în sensul că respinge acţiunea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 24 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5613/2005. Civil. Revendicare imobiliara.... | ICCJ. Decizia nr. 559/2005. Civil → |
|---|
