ICCJ. Decizia nr. 5622/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5622
Dosar nr. 20431/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 6 noiembrie 2003, reclamantul Municipiul Timişoara reprezentat prin primar şi Consiliul Local a chemat în judecată pe pârâta SC G. & S. SRL solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 675/1997 pentru neuz şi evacuarea acesteia din urmă din spaţiul închiriat iniţial în Timişoara.
În motivarea acţiunii, întemeiată pe art. 969 C. civ., art. 24 lit. b) şi art. 25 din Legea nr. 114/1996, OUG nr. 40/1999 şi art. 274 C. proc. civ. , reclamantul a susţinut că:
- prin contractul menţionat a închiriat pârâtei un spaţiu de 35,28 mp cu destinaţie de sediu firmă, magazin mixt şi magazie;
- în urma unor verificări la faţa locului, inspectori din cadrul Direcţiei Patrimoniului au constatat că spaţiul închiriat este nefolosit de mai mult de 60 de zile;
- H.C.L. Timişoara nr. 189/1999 a completat contractul de închiriere cu noţiunea de neuz, definită ca nefolosirea totală sau parţială, conform destinaţiei sale ori întreruperi ale folosirii mai mari de 60 de zile în cursul unui an calendaristic;
La 26 februarie 2004, reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând să se constate rezilierea de drept a contractului de închiriere.
Judecătoria Timişoara, prin sentinţa civilă nr. 2027 din 4 martie 2004, a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că:
- modificarea cererii nu poate fi luată în considerare deoarece s-a făcut ulterior primei zile de înfăţişare, iar pârâta s-a opus;
- spaţiul în discuţie a fost închiriat pârâtei până la 14 aprilie 2009;
- prin H.C.L. Timişoara nr. 189/1999 a fost definită noţiunea de neuz;
- ulterior, părţile au completat contractul cu un act adiţional care prevede desfiinţarea de drept pentru nerespectarea obligaţiei de folosire a spaţiului;
- reclamantul nu a solicitat să se constate rezilierea de drept, iar neuzul nu face parte din obligaţiile principale stabilite de art. 1429 C. civ. în sarcina chiriaşului;
- în speţă nu sunt operante art. 24 lit. h) şi art. 25 din Legea nr. 114/1996, spaţiul în discuţie având altă destinaţie decât aceea de locuinţă.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 2023 din 27 septembrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant, cu motivarea că:
- din procesul-verbal încheiat de inspectorii Direcţiei Patrimoniu nu rezultă durata nefolosirii spaţiului;
- pârâta a făcut dovada în acte că în perioada iulie–august 2003, a efectuat lucrări de reparaţii, izolaţie, zugrăvit şi vopsit, pentru care nu avea nevoie de acordul locatorului;
- potrivit actului adiţional, perioada în care chiriaşul efectuează lucrări de reamenajare, modernizare sau reparaţii, de cel mult 60 de zile în cursul unui an calendaristic, nu este considerată neuz;
- în luna august 2004, inspectorii reclamantului au constatat că pârâta foloseşte spaţiul în discuţie;
Reclamantul a declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. , prin care a susţinut că ambele hotărâri ar fi greşite deoarece:
- chitanţele prezentate de pârâtă, care atestă efectuarea unor lucrări de reparaţii, izolaţie şi vopsit sunt lipsite de relevanţă;
- prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a recunoscut că nu a folosit spaţiul mai mult de 60 de zile.
Criticile sunt nefondate deoarece:
- recurenta nu a precizat motivele pentru care actele depuse la dosar de pârâtă nu ar trebui luate în considerare;
- pârâta a depus o singură întâmpinare prin care a negat nefolosirea spaţiului;
- din procesul verbal de constatare înregistrat sub nr. 1 din 10 august 2003 la Direcţia Patrimoniu a Primăriei Municipiului Timişoara nu rezultă de când este nefolosit spaţiul în discuţie.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii Consiliul Local al Municipiului Timişoara şi Municipiul Timişoara, prin Primar împotriva deciziei nr. 2023/A din 27 septembrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5624/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 556/2005. Civil → |
|---|
