ICCJ. Decizia nr. 5624/2005. Civil

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 5624

Dosar nr. 20435/200.

Şedinţa publică din 27 iunie 2005

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Cluj la 11 noiembrie 2003, reclamanta A.P.M. Cluj a contestat, în temeiul Legii nr. 10/2001, legalitatea dispoziţiilor nr. 3495 şi 3496 şi 3416 emise la 9 octombrie 2003 şi respectiv la 1 octombrie 2003 de Primăria Municipiului Cluj Napoca şi a solicitat modificarea acestora, în sensul admiterii cererilor de restituire a imobilelor.

În motivarea contestaţiei, reclamanta a arătat că, în mod eronat s-a reţinut că aceasta nu este succesoarea în drepturi a U.I. Cluj, iar notificările nr. 392 din 12 februarie 2002, nr. 2405 din 7 noiembrie 2001 şi nr. 9760 din 13 februarie 2002 au fost respinse cu motivarea că A.P.M. Cluj nu a făcut dovada că este persoană juridică îndreptăţită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 1148 din data de 19 mai 2004, Tribunalul Cluj a admis contestaţiile, a dispus anularea dispoziţiilor mai sus menţionate, a constatat reclamanta este îndreptăţită la măsurile reparatorii de restituire în natură a imobilelor individualizate în petitul acţiunii şi a obligat intimata să emită noi dispoziţii în acest sens.

Pentru a hotărî ca atare, tribunalul a reţinut că reclamanta este continuatoarea activităţii U.I. Cluj, în conformitate cu art. 1 pct. 2 din statutul A.P.M. Cluj, înfiinţată şi înregistrată sub nr. 20/1990 în registrul persoanelor juridice şi că lista inventarierii bunurilor mobile şi imobile rămase de pe urma U.M. Cluj s-a transmis în patrimoniul A.P.M. Cluj, după ce, de-a lungul timpului, modul de organizare a acestei bresle, a avut diferite denumiri, R.M.C.I.R. Cluj (1918), U.I. Cluj (1944), astfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 2283 din 5 martie 2004 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă prin neapelare.

Împotriva sentinţei tribunalului a declarat apel pârâtul primarul Municipiului Cluj, cale de atac la cărei judecată a renunţat ulterior, prin cererea depusă la 8 iulie 2004.

Prin Decizia nr. 2075/A din 1 octombrie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, a respins ca tardiv apelul, pronunţându-se asupra excepţiei tardivităţii invocată de reclamanta A.P.M. Cluj la termenul din 1 octombrie 2004 şi l-a obligat pe apelant la 3.000.000 lei cheltuieli de judecată către A.P.M. Cluj, admiţând în parte cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată de 10 milioane lei.

Astfel, soluţionând excepţia prevăzută de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel", instanţa de control judiciar a apreciat că în raport de data comunicării sentinţei (27 mai 2004) şi aceea a înregistrării apelului (14 iunie 2004) termenul înlăuntrul căruia se poate exercita calea de atac a fost depăşit.

Decizia Curţii de Apel Cluj a făcut obiectul exercitării de către ambele părţi a recursului, reclamanta A.P.M. Cluj criticând hotărârea sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată ce i-au fost acordate, iar pârâtul a invocat încălcarea dreptului la apărare întrucât instanţa a trecut la dezbaterea cauzei, fără ca reprezentantul apelantului-pârât primarul Municipiului să fie prezent şi inopozabilitatea sentinţei civile nr. 2283 din 5 martie 2004, cu privire la imobilele a căror restituire în natură s-a solicitat.

Recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce succed.

Recursul declarat de reclamanta A.P.M. Cluj vizează doar chestiunea privind cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de instanţa de apel, reprezentând onorariul de avocat de 10.000.000 lei, din totalul acestei sume, instanţa acordând doar 3.000.000 lei.

Este de observat că reclamanta nu a declarat apel, aşa încât, aprecierea realizată de instanţa de apel în temeiul alin. (3) al art. 274 C. proc. civ., potrivit cu care „judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, nu este o chestiune ce vizează nelegalitatea hotărârii, în accepţiunea atribuită de legiuitor în cele 10 puncte ale art. 304 C. proc. civ..

Pe cale de consecinţă, câtă vreme partea care a căzut în pretenţiuni a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată în cazul concret dedus judecăţii, prin respingerea ca tardiv a apelului declarat pârâtul Primarul Municipiului Cluj s-a dat satisfacţie intimatei A.P.M. Cluj, în sensul că a fost admisă în parte cererea privind cheltuieli de judecată, deci s-au respectat prevederile art. (1) al art. 274 C. proc. civ., chestiunea aprecierii cuantumul, reglementată de legiuitor şi lăsată la latitudinea instanţei, având caracterul facultativ evidenţiat, nu constituie o încălcare a legalităţii hotărârii.

Referitor la apelul pârâtului Primarului Municipiului Cluj este de precizat că, la data de 8 iulie 2004, prin adresa nr. 1495 din 22 iunie 2004, aceasta a depus o cerere de renunţare la judecata apelului.

Faţă de această manifestare de voinţă, expresie a principiului disponibilităţii ce caracterizează procesul civil şi care îndeplineşte toate condiţiile de fond şi de formă pentru a produce efectul juridic al renunţării la judecata apelului, conform art. 283 C. proc. civ. „partea care a renunţat expres la apel cu privire la hotărâre nu mai are dreptul de a face apel".

Interpretând textul procesual evocat, imposibilitatea exercitării apelului, ca urmare a unei manifestări exprese de voinţă a părţii de a renunţa la judecată, acestuia nu poate omissio medio să-i înlesnească aceleiaşi părţi, exercitarea recursului, cale extraordinară de atac, pentru că renunţarea la judecata apelului echivalează cu acceptarea legalităţii hotărârii pronunţate.

Împrejurarea că ulterior acestei renunţări la judecată, instanţei i s-a invocat de către partea adversă excepţia de tardivitate a apelului nu ştirbeşte respectarea principiului disponibilităţii şi efectului acestuia cu privire la voinţa renunţării pârâtului Primarul Municipiului Cluj Napoca la judecarea apelului.

Independent de principiul disponibilităţii, Curtea de Apel a aplicat şi principiul legalităţii ce decurge din obligativitatea instanţei de a se pronunţa asupra excepţiei tardivităţii şi a verifica respectarea caracterului imperativ al termenului prevăzut de art. 294 alin. (4) C. proc. civ.

Deşi apelul a fost declarat la 14 iunie 2004 de către pârât, deci peste termenul legal de 15 zile, iar cererea de enunţare la 8 iulie 2005, motivele de apel prezentate la dosar nr. 8939/2004 al Curţii de Apel Cluj sunt depuse tardiv.

În consecinţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Curte va respinge recursurile în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

Văzând şi dispoziţiile art. 274 din acelaşi cod va obliga recurentul pârât la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către recurenta reclamantă A.P.M. Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de A.P.M. Cluj şi pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca împotriva deciziei nr. 2075/A din 1 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.

Obligă recurentul-pârât la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 27 iunie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5624/2005. Civil