ICCJ. Decizia nr. 5628/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5628
Dosar nr. 20639/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lugoj la data de 9 februarie 2004, reclamanta H.A.M. a chemat în judecată pe pârâta C.M., pentru ca, prin sentinţa ce instanţa va pronunţa, să constate că apartamentul nr. 2 înscris în C.F. nr. 366 situat în Lugoj nr.top. 207–208 este compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară alimente, 1 debara, o pivniţă, să dispună radierea apartamentului mai sus individualizat şi a cotei de 44/100 părţi din bunurile comune, să se constate că, pe terenul de la aceeaşi adresă există următoarele construcţii: pivniţă de 41 mp, magazie, 1 bucătărie de vară, 1 spălătorie, atelier de fierărie, 1 cameră de lemn în suprafaţă de 157 mp, să se dispună intabularea pe numele reclamantei a construcţiilor edificate pe teren şi sistarea stării de indiviziune asupra imobilului, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În drept au fost invocate prevederile art. 728 şi urm. C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 1561 din 14 iunie 2004, Judecătoria Lugoj a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată ulterior şi împotriva pârâţilor F.E., Statul Român, prin primarul municipiului Lugoj, M.A.A., M.N.
A constatat că acelaşi apartament se compune în prezent din următoarele construcţii: pivniţă de 41 mp, pivniţă de 6 mp, 3 magazii, o cămară de lemn în suprafaţă construită de 157 mp, o cămară de lemn, tip şopron, în suprafaţă construită de 12,95 mp, una bucătărie de vară, una spălătorie etc. (astfel cum este individualizat în dispozitivul sentinţei civile, a sistat starea de indiviziune dintre reclamantă şi pârâtă asupra acestui apartament).
A atribuit reclamantei şi pârâtei construcţiile evidenţiate în dispozitivul aceleiaşi sentinţe, a respins cererea de sistare a stării de indiviziune asupra terenului în suprafaţă de 2950 mp, a compensat onorariile de avocat şi a obligat-o pe pârâta C.M. la 3.831.000 lei, cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, pârâta C.M. şi C.G., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 2115 din 4 noiembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins apelul pârâtei C.M., păstrând motivarea Judecătoriei Lugoj.
Cât priveşte apelul declarat de C.G., instanţa a reţinut că acesta nu are calitatea de parte în proces, nu a formulat nici o cerere la instanţa de fond, aşa încât, în temeiul art. 292 şi art. 294 C. proc. civ. calea de atac a fost respinsă.
Decizia Curţii de Apel Timişoara a făcut obiectul criticilor promovate de pârâta C.M. prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului, pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10, din acelaşi cod, astfel cum acestea au fost încadrate de pârâtă.
Înalta Curte constată că Decizia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara este nelegală, pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3, C. proc. civ. respectiv „hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei altei instanţe".
Astfel, este de precizat că obiectul investirii instanţei de judecată este o cerere de ieşire din indiviziune şi, potrivit art. 2 alin. (2) din OUG nr. 65 din 9 septembrie 2004, publicată în M.Of. nr. 840 din 14 septembrie 2004, „căile de atac exercitate după intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă împotriva hotărârilor pronunţate de judecătorie, în primă instanţă, înainte de intrarea în vigoare a acesteia se judecă de instanţele competente potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă".
Ca atare, conform modificărilor aduse Codului de procedură civilă prin OUG nr. 65/2004 aprobată prin Legea nr. 493 din 10 noiembrie 2004 art. 2 alin. (2) prevede următoarele: "Căile de atac se judecă de instanţele competente, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă, iar alin. (3) al aceluiaşi text procedural, dispune astfel „în cazurile prevăzute la alin. (2) apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe, se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se trimit curţilor de apel.
Trimiterea dosarelor se va face prin declinarea competenţei, prin încheiere irevocabilă.
În consecinţă, pentru nerespectarea motivului de ordine publică referitor la competenţa materială de soluţionare a apelului, faţă de modificările aduse codului de procedură civilă, mai sus evocate, apreciind nelegalitatea deciziei pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 304 pct. 3, art. 306 alin. (2) şi art. 312 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul, va casa Decizia şi va trimite cauza Tribunalului Timiş pentru soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1561 din 14 iunie 2004 a Judecătoriei Lugoj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C.M. împotriva deciziei nr. 2115 din 4 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o casează şi trimite cauza Tribunalului Timiş pentru soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 1561 din 14 iunie 2004 a Judecătoriei Lugoj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 531/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5624/2005. Civil → |
|---|
