ICCJ. Decizia nr. 5636/2005. Civil

Prin acțiunea înregistrată la 2 octombrie 2003 pe rolul Judecătoriei Baia Mare, reclamanta S.A. a chemat în judecată pe pârâții Municipiul Baia Mare prin primar și S.P. A.P.L.U. Baia Mare, solicitând obligarea acestora de a demola, pe cheltuiala lor, sub sancțiunea unor daune cominatorii, construcția C. edificat la nr. 7 în Baia Mare, care neavând decât trei pereți se sprijină de imobilul proprietatea sa, situat la nr. 9.

Judecătoria Baia Mare, prin sentința civilă nr. 2780 din 6 mai 2004 a respins ca nefondată acțiunea, cu motivarea că deși susținerile reclamantei au fost conformate prin expertiza întocmită în cauză, soluția demolării nu este economică, fiind suficientă o refacere a clădirii în cauză.

Apelul declarat de reclamantă a fost admis de Curtea de apel Cluj prin decizia civilă nr. 1996/2004. S-a dispus obligarea pârâtelor la demolarea construcției, fiind respins capătul de cerere privind plata unor daune cominatorii. A reținut instanța de apel că prejudiciile cauzate reclamatei (înfiltrații de apă) prin alipirea neprofesionistă a ceasornicăriei de imobilul proprietatea acesteia s-a dovedit necesitatea demolării construcției improvizate.

împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs pârâtele, care au invocat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut că soluția adoptată este neeconomică, respectiv că nu există culpa care să justifice o atare măsură.

Recursul nu este fondat.

în exercitarea prerogativelor sale de proprietar, reclamanta s-a plâns de modul în care în vecinătate s-a ridicat o construcție, aflată în proprietatea primăriei și în administrarea celei de-a doua pârâte, care îi cauzează prejudicii, dovedite prin probe.

Expertiza a evidențiat prin constatările făcute că imobilul în discuție este o improvizație, care se sprijină pe o latură de proprietatea reclamantei, pe altă latură de un alt imobil, fiind ridicați doar doi pereți.

Cu temei instanța de apel a făcut aplicarea art. 998 și urm. C. civ. privind răspunderea civilă delictuală și în special a art. 1002 C. civ., potrivit cu care proprietarul unui edificiu este responsabil pentru prejudiciul cauzat prin ruina edificiului, când ruina este urmarea lipsei de întreținere sau a unui viciu de construcție. Aceasta este o răspundere obiectivă, pentru angajarea căreia nu este nevoie de existența culpei proprietarului, fiind suficientă dovedirea de către reclamant a existenței prejudiciului, a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și lipsa de întreținere sau viciul de construcție.

Alegerea modalității optime de reparare a acestui prejudiciu este o chestiune de apreciere de fapt a instanței devolutive de control judiciar, care nu intră sub cenzura instanței de recurs, ce are a se preocupa numai de existența vreunor motive de nelegalitae ale deciziei din apel.

Cum atare motive nu au fost identificate, recursurile au fost respinse ca nefondate.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5636/2005. Civil