ICCJ. Decizia nr. 5640/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 4538 din 22 iunie 2004, Judecătoria Bacău a admis acțiunea reclamanților P.R. și P.E.I., astfel cum a fost modificată și a dispus evacuarea pârâtului B.C. din apart. 7 situat în Bacău, pentru lipsă de titlu. A fost respinsă excepția autorității lucrului judecat, invocată de pârât, ca nefiind dovedită. S-a reținut în motivare că reclamanții sunt proprietarii imobilului pe care pârâtul îl ocupă fără nici un titlu. Cu privire la acordarea dreptului de retenție, justificat pe pretinse îmbunătățiri aduse apartamentului, drept invocat de pârât prin întâmpinare, s-a reținut că fiind o pretenție nouă, trebuia să îmbrace forma unei cereri reconvenționale pentru a fi examinat.
Apelul declarat de pârât a fost anulat ca netimbrat de Curtea de apel Bacău, prin decizia civilă nr. 1360 din 20 octombrie 2004.
împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recursul de față, prin care invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. solicită casarea ei. Se susține astfel că nu a primit nici o înștiințare nici cu privire la termen, nici cu privire la taxa de timbru datorată. A formulat de asemeni apărări privind fondul pricinii.
Recursul nu este fondat.
Pârâtul a fost citat la instanța de fond la adresa apartamentului în litigiu și s-a prezentat la termen, formulând apărări în cauză.
în cererea de apel formulată nu a indicat o altă adresă, după cum nici pe parcursul judecății nu a indicat o altă adresă la care să fie citat. Iar conform art. 98 C. proc. civ. Schimbarea domiciliului uneia din părți în timpul judecății trebuie, sub pedeapsa neluării ei în seamă, să fie adusă la cunoștința instanței prin petiție la dosar, iar părții potrivnice prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar o dată cu petiția prin care se înștiințează instanța despre schimbarea domiciliului. In speță, pârâtul nu a făcut o asemenea înștiințare.
Din dovada existentă la fila 8 din dosarul instanței de apel rezultă că acesta a fost citat cu mențiunea de a depune taxa de timbru în sumă de 42500 lei.
Nefiind îndeplinită această cerință legală, corect instanța de apel i-a anulat cererea ca netimbrată, în aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Invocarea alin. (5) al aceluiași text, în motivele de recurs, nu este pertinentă în cauză, ea primind aplicare, cum rezultă în mod neechivoc, cu privire la timbrarea insuficientă din partea părților litigante în fazele anterioare. In faza recursului, în raport cu soluția legală pronunțată în apel, acest text nu poate primi aplicare în sensul solicitat de recurent.
Astfel fiind, văzând că nici unul dintre motivele de nelegalitate a deciziei pronunțate în apel nu este fondat, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5646/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5630/2005. Civil → |
|---|
