ICCJ. Decizia nr. 5656/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 23 septembrie 2003 pe rolul Judecătoriei Iași, reclamanta V.C. a chemat în judecată pe pârâții SC C. SA Iași, Comisia județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și Consiliul județean Iași, solicitând în baza Legii nr. 10/2001 despăgubiri pentru un teren în suprafață de 1050 mp, situat în Iași, care i-a fost expropriat defunctului său soț V.N.C.
După un prim ciclu procesual, în primă instanță s-a pronunțat Tribunalul Iași care prin sentința civilă nr. 482 din 23 iunie 2004 a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, cu motivarea că aceasta nu are acte de proprietate și nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de Legea nr. 10/2001 sau a preluării de către pârâta SC C. SA Iași.
Prin decizia civilă nr. 1636/2004, Curtea de apel Iași a respins ca nefondat apelul. S-a reținut în motivare că modul de soluționare a notificării formulate de reclamantă către unitatea deținătoare (refuzul) i-a fost comunicat acesteia, astfel cum rezultă din actele aflate în dosarul de fond, dar reclamanta nu a promovat contestație în termenul defipt de lege. In concluzie s-a apreciat corectă constatarea instanței de fond privind neparcurgerea procedurii prealabile.
împotriva acestei decizii, în termen legal reclamanta a declarat recurs. Se susține că în mod greșit i s-a respins acțiunea, întrucât atât în notificarea formulată, cât și în dosarele instanțelor a depus suficiente acte care dovedesc existența dreptului de proprietate al defunctului său soț asupra imobilului pentru care pretinde despăgubiri.
Pârâții intimați Comisia județeană Iași pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și Consiliul județean Iași au formulat întâmpinare, prin care au învederat că nu au calitate procesual pasivă în cauză.
Motivele de recurs invocate, care se circumscriu , prin aplicarea art. 306 alin. (3) teza finală C. proc. civ., celor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 10 C. proc. civ., sunt întemeiate, urmând ca în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul să fie admis, cu consecința casării deciziei și a trimiterii cauzei la aceeași instanță, pentru următoarele considerente.
Astfel cum a rezultat din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, cererea reclamantei a fost respinsă de instanța de fond cu o dublă motivare: aceasta nu ar fi făcut dovada dreptului de proprietate pretins și nu a parcurs procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Instanța de apel printr-o motivare contradictorie, care a schimbat înțelesul necontestat al cererii cu care fusese investită, a menținut sentința de fond, deși s-a referit în repetate rânduri la notificarea adresată unității deținătoare și la răspunsurile acesteia, ceea ce dovedește că se parcursese procedura prealabilă. Ca atare, sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 și 8 C. proc. civ.
Totodată, se constată că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe existente la dosar, hotărâtoare pentru soluționarea pricinii. în acest sens, însăși instanța de fond a enumerat actele depuse de reclamantă (între altele, cartea de imobil, filele 43 urm. dosar judecătorie, acte de stare civilă, certificatul de moștenitor, înscrisuri de la Arhivele Naționale etc.) pentru dovedirea dreptului pretins. Ca atare, sunt incidente în cauză și dispozițiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
Pentru aceste considerente, în vederea pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, în spiritul art. 129 alin. (5) C. proc. civ., decizia recurată a fost casată, cu trimitere la aceeași instanță.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5662/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5646/2005. Civil → |
|---|
