ICCJ. Decizia nr. 5646/2005. Civil
| Comentarii |
|
La 6 septembrie 1999, reclamanta M.D. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român, prin Consiliul local al comunei Sîngeorgiu de Pădure solicitând obligarea acestuia la restituirea în natură a imobilului (casă și teren) situat în Sîngeorgiu de Pădure.
în motivarea acțiunii, întemeiată pe art. 480 C. civ., art. 1 alin. (4), (5), (6) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 112/1995,art. 1 pct. 3 alin. (1), (2), (3) din H.G. nr. 11/1997 și art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, reclamanta a susținut că:
- imobilul revendicat a fost cumpărat de către M.M., defunctul ei soț, de la T.T.Z. și R.E. moștenitorii proprietarilor, prin două contracte sub semnătură privată încheiate la 1 martie 1950 și 20 septembrie 1950;
- în acea perioadă, transmiterea imobilelor nu era condiționată de încheierea unui act autentic, iar cumpărătorii și-au dat expres acordul la intabularea dreptului de proprietate al cumpărătorului;
- datorită persecuțiilor regimului comunist, a fost nevoit să închirieze imobilul Partidului Muncitoresc Român, inițial pentru un an, de la 1 ianuarie 1952 până la 31 decembrie 1952;
- a urmat apoi tacita relocațiune, până la 15 iulie 1955, când s-a încheiat un nou contract de închiriere, pe 20 de ani;
- ambele contracte de închiriere au fost înregistrate la Sfatul Popular al comunei Sîngeorgiu de Pădure și poartă viza organelor de conducere ale acestei instituții, respectiv Comitetul Executiv;
- în condiții neelucidate, cartea funciară a imobilului a dispărut;
- M.M. a încercat zadarnic să obțină un extras de carte funciară și la demersurile sale pentru a intra în posesia imobilului, a primit de la organele administrative răspunsuri contradictorii;
- prin ultima adresă, Consiliul Județean Mureș îi cere să depună alăturat solicitării formulate în baza Legii nr. 112/1995, un extras C.F. pentru a dovedi nu calitatea de proprietar a defunctului ei soț, ci modul de preluare a imobilului de către stat.
Judecătoria Sighișoara, prin sentința civilă nr. 3214 din 9 decembrie 1999, a admis acțiunea și a dispus restituirea imobilului în natură, precum și intabularea dreptului de proprietate al reclamantei.
S-a reținut că:
- imobilul revendicat, compus din 5 camere și dependințe, cu 720 mp teren, este situat în comuna Sîngeorgiu de Pădure, și, potrivit expertizei, are o valoare de 245.938.620 lei;
- acest imobil a fost cumpărat de M.M., soțul reclamantei, de la moștenitorii proprietarilor T.Z. și R.E., prin două contracte încheiate la 1 martie 1950-20 septembrie 1950;
- proprietarul M.M. a consimțit ca imobilul să fie folosit ca sediu al P.M.R. până la 15 iulie 1975, contractele de închiriere fiind înregistrate și la organele financiare;
- înscrisurile depuse la dosar (cele două contracte de vânzare cumpărare) fac deplina dovadă a dreptului de
proprietate al cumpărătorului M.M., iar titlul său de proprietate nu a fost contestat;
- reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, este unica moștenitoare a cumpărătorului M.M., decedat la 17 mai 1994;
- din înscrisurile depuse la dosar rezultă că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu;
- dispariția întregii cărți funciare nu este imputabilă defunctului și din această cauză, reclamanta nu are posibilitatea să dovedească dreptul de proprietate cu extras C.F.;
- imobilele trecute în proprietatea statului fără titlu nu intră sub incidența Legii nr. 112/1995 și pot face obiectul cererilor de restituire.
Tribunalul Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 505 din 19 aprilie 2000, neatacată cu recurs și, deci, nemotivată, a admis apelul declarat de pârât și a desființat sentința, cu reținerea cauzei spre rejudecare în fond.
Același tribunal, prin sentința nr. 450 din 6 octombrie 2000, a respins acțiunea, cu motivarea că:
- imobilul revendicat, cumpărat de soțul reclamantei în anul 1950, face parte din domeniul public al comunei Sîngeorgiu de Pădure și, fiind administrat de Policlinica localității menționate și utilizat efectiv ca sediu al Spitalului de Interne, este afectat satisfacerii unui interes public;
- reclamanta nu a dovedit că dreptul de proprietate al defunctului ei soț a fost evidențiat în registrul de publicitate imobiliară, așa cum impune art. 44 din Decretul-lege nr. 115/1938;
- drept consecință, Statul Român este proprietar legitim al imobilului, având titlu valabil.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 15 din 20 martie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă reținând că:
- apelanta a optat pentru soluționarea litigiului pe calea dreptului comun;
- potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, apelanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin echivalent și nu la restituirea în natură, deoarece imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil.
Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, prin decizia nr. 1332 din 2 aprilie 2003, a admis recursul declarat de reclamantă și a casat ultima hotărâre, cu trimiterea cauzei la Curtea de Apel Târgu-Mureș, pentru soluționarea apelului.
S-a reținut că:
- instanțele de fond și apel nu au stabilit titlul în baza căruia imobilul a fost preluat de Statul Român și a servit apoi la înscrierea dreptului de proprietate al pârâtului în cartea funciară reconstituită conform procedurii prevăzute de Legea nr. 163/1946;
- pe de altă parte, instanța de apel a soluționat litigiul potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, deși reclamanta optase pentru dreptul comun.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă, prin decizia nr. 848 din 21 octombrie 2004, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat în tot sentința și a admis acțiunea, dispunând restituirea în natură a imobilului (casă și teren de 720 mp), precum și intabularea dreptului de proprietate al apelantei, cu obligarea pârâtului la 5.000.000 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- imobilul a fost preluat de Statul Român fără titlu și, ca atare, intabularea dreptului de proprietate al pârâtului s-a făcut abuziv;
- așa zisele vicii ale contractelor de vânzare cumpărare sunt irelevante, pârâtul neavând calitate procesuală de a le invoca;
- este irelevantă și împrejurarea că în prezent imobilul revendicat aparține domeniului public al localității Sîngeorgiu de Pădure deoarece, potrivit art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1999, în ipoteza preluării de către stat fără titlu valabil, acțiunea în revendicare devine admisibilă;
- raportul de expertiză a stabilit că imobilul revendicat există și în prezent, alcătuind aripa stângă a Spitalului orășenesc Sîngeorgiu de Pădure, clădire, care nu a suferit modificări structurale și nu afectează folosirea celorlalte construcții, edificate ulterior.
Consiliul local Sîngeorgiu de Pădure, reprezentat prin primarul T.A., a declarat recurs întemeiat pe art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicitând casarea ultimei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Târgu-Mureș.
în dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut că decizia atacată ar fi greșită deoarece:
- înscrisurile prezentate de reclamantă, respectiv două contracte de vânzare cumpărare și două contracte de închiriere, conțin numeroase vicii și, oricum, nu fac dovada dreptului de proprietate;
- reclamanta nu a dovedit că vânzătorii aveau calitate de moștenitori ai foștilor proprietari tabulari și, deci, erau îndreptățiți să înstrăineze imobilul;
- din actele depuse la dosar nu rezultă cert numărul de camere ale imobilului, suprafața construită și nici anul edificării anexei;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra afirmației apelantei, că nu o interesează restituirea în natură și nu a precizat concret, în dispozitivul deciziei, care construcție urmează a se restitui.
Criticile sunt nefondate deoarece:
- din lucrările dosarului rezultă incontestabil că T.Z. și R.E., proprietari tabulari au decedat după deportare, fiind ulterior declarați morți, cu începere din anul 1950 autoritățile locale au recunoscut calitatea de proprietar a defunctului M.M., iar cartea funciară a imobilului a dispărut în condiții neelucidate;
- de asemenea, în cauză s-a stabilit cert că imobilul revendicat a fost preluat de Statul Român fără titlu;
- în aceste condiții, reclamanta nu avea obiectiv posibilitatea să prezinte extras din C.F. pentru a dovedi dreptul de proprietate al defunctului ei soț și al vânzătorilor;
- așa zisele vicii ale contractelor de vânzare cumpărare nu atrag nulitatea absolută și, ca atare, nu pot fi invocate de recurent;
- existența fizică a imobilului, cumpărarea și alcătuirea acestuia rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză și celelalte acte depuse la dosar;
- reclamanta a solicitat permanent restituirea în natură, iar eventualele nelămuriri cu privire la dispozitivul deciziei pot fi clarificate cu ajutorul raportului de expertiză.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5656/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5640/2005. Civil → |
|---|
