ICCJ. Decizia nr. 5651/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5651
Dosar nr.21526/200.
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 23 decembrie 2003, reclamantul P.C. i-a chemat în judecată pe pârâţii S.I. şi S.E., solicitând anularea contractului de întreţinere încheiat cu aceştia din urmă la 1 iulie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pârâţii nu i-au acordat întreţinerea la care s-au obligat prin contract, S.E. lucrează în Italia, iar S.I., pe fondul consumului excesiv de alcool, îl ameninţă că dacă va desfiinţa înţelegerea, îl va omorî şi va da foc la casă.
Judecătoria Bacău, prin sentinţa civilă nr. 2152 din 31 martie 2004, a respins acţiunea, ca neîntemeiată, reţinând că:
- potrivit contractului autentificat sub nr. 2288/2003, reclamantul a transmis pârâţilor S.E. şi S.I. (fiica şi, respectiv, ginerele lui) proprietatea asupra imobilului din Bacău, în schimbul unei întreţineri decente, corespunzătoare nevoilor şi deprinderilor sale, fără a impieta ori tulbura viaţa personală, cu rezervarea dreptului de uzufruct viager;
- pârâţii şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere faţă de reclamant, trimiţându-i periodic diferite sume de bani, acordându-i ajutor moral, suportându-i cheltuielile ocazionate de deplasările la medic ori în staţiune şi angajându-i o persoană care să-l îngrijească în schimbul chiriei (după plecarea lui S.E. în Italia);
- situaţia între părţi s-a tensionat în toamna anului 2003, când, pe fondul relaţiei cu persoana care locuieşte în imobil, reclamantul i-a interzis pârâtului S.I. să-l mai viziteze;
- neîndeplinirea obligaţiei contractuale de întreţinere, din toamna anului 2003, se datorează culpei reclamantului, nu culpei pârâţilor.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, prin Decizia nr. 1384 din 25 octombrie 2004, a admis apelul declarat de reclamant şi a schimbat sentinţa, în sensul admiterii acţiunii şi rezilierii contractului de întreţinere, cu obligarea pârâţilor la 2.155.500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- debitorii întreţinerii sunt în culpă ca urmare a neexecutării obligaţiei contractuale asumate;
- pârâtul a încălcat clauzele contractuale, impietând intimitatea reclamantului prin acuzele privind aşa-zisa relaţie cu femeia care locuieşte împreună cu acesta din urmă, precum şi prin comportamentul său violent;
- susţinerile pârâţilor referitoare la acordare de ajutor medical, chiar după plecarea fiicei reclamantului în Italia, nu au fost dovedite;
- ulterior promovării acţiunii, pârâta a trimis bani reclamantului dar acesta a refuzat să-i primească;
- afirmaţiile pârâţilor, că ar fi suportat cheltuielile ocazionate de plecarea reclamantului în staţiune, sunt contrazise de actele depuse la dosar, ce atestă că, în calitate de veteran de război, apelantul beneficia de bilete de tratament gratuit;
Pârâţii au declarat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. pen., prin care au susţinut că ultima hotărâre ar fi greşită deoarece:
- instanţa de apel nu a luat în considerare depoziţiile martorilor audiaţi la prima instanţă, că reclamantul primea cu regularitate bani de la fiica lui din Italia, şi nici nu a motivat înlăturarea acestei probe;
- reclamantul a provocat o stare de tensiune, fiind gelos pe S.I., acuzat că face avansuri femeii care locuia cu el;
- martorii în cauză au confirmat prestarea continuă a obligaţiei de întreţinere sub forma de ajutoare financiare consistent, trimise direct din Italia, achitarea plăţilor restante la întreţinere, procurarea de medicamente, alimente, obiecte de îmbrăcăminte;
- pentru a-şi suplini plecarea în Italia la lucru (aspect cunoscut de altfel de reclamant), S.E. a angajat o femeie care s-a mutat cu intimatul pentru a-l îngriji, în schimbul chiriei;
- au suportat toate cheltuielile ocazionate de internarea în spital a reclamantului, care, având o pensie modestă, era lipsit de posibilităţi financiare;
- de asemenea, au suportat cheltuielile ocazionate de plecarea reclamantului în staţiuni balneo-climaterice (deplasare, bani de numerar, obiecte de îmbrăcăminte);
- au plătit preţul porcului achiziţionat de Crăciun, de reclamant;
- scopul real urmărit de reclamant este de a rezilia contractul pentru a-şi dona ori testa bunurile femeii care îl îngrijeşte;
- declaraţiile referitoare la comportarea violentă a pârâtului S.I. sunt neconcludente, martorii reproducând relatările intimatului;
- din răspunsurile la interogator rezultă că reclamantul doreşte rezilierea contractului dar recunoaşte că pârâţii şi-au îndeplinit obligaţia de întreţinere şi refuză categoric varianta alternativă, a plăţii periodice a unor sume de bani.
Criticile sunt nefondate deoarece:
- dezvoltarea motivelor de recurs permite încadrarea unora în ipoteza prevăzută de art. 304 pct. 10 C. proc. civ.;
- recurenţii nu au indicat însă concret probele ignorate de instanţa de apel, care a motivat înlăturarea declaraţiilor unor martori, favorabile pârâţilor, prin aceea că este vorba despre relatarea celor auzite şi nu a unor constatări proprii;
- în rest, criticile recurenţilor presupun reaprecierea materialului probator., care nu se încadrează în motivele de nelegalitate enumerate de art. 304 C. proc. civ.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâţii S.E. şi S.I. împotriva deciziei nr. 1384 din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5669/2005. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5648/2005. Civil → |
|---|
