ICCJ. Decizia nr. 5665/2005. Civil. Constatare nulitate absoluta contract de vânzare-cumparare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5665
Dosar nr. 1968/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, la data de 20 februarie 2004, reclamanta T.(B.)D. a chemat în judecată pe pârâţii B.M., B.L., A.A.J., pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2003 din 27 aprilie 2001.
În motivarea acţiunii, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 953, art. 956, art. 957 şi art. 960 C. civ., reclamanta a arătat că pârâtul B.M., în calitate de coproprietar asupra imobilului situat în Bucureşti, a vândut cota indiviză de ½ din dreptul de proprietate cu privire la imobilul mai sus arătat, înainte de ieşirea din indiviziune cu aceasta, fără a avea consimţământul său.
Cererii de chemare în judecată, pârâtul A.A.J. i-a opus întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât nu este parte în contractul de vânzare cumpărare, ci în calitate de notar a perfectat înscrisul autentic încheiat între vânzătorul B.M. şi cumpărătorul C.P.T.
Prin sentinţa civilă nr.3057 din data de 20 aprilie 2004, Judecătoria sectorului 3 Bucureşti, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului A.A.J. şi a respins acţiunea îndreptată împotriva acestuia.
A disjuns cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii B.M., B.L. şi a acordat termen la 18 mai 2004.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă, că notarul public nu este parte contractantă, având atribuţii specifice, reglementate de Legea nr. 36/1995, fiind autorizat să îndeplinească un serviciu de interes public.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin Decizia nr. 2176 pronunţată la 10 noiembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins această cale de atac, confirmând soluţia primei instanţe.
Această din urmă decizie a făcut obiectul criticilor promovate de reclamanta T.(B.)D., prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului.
Decizia dată în apel a fost comunicată recurentei-reclamante T.D. la data de 2 decembrie 2004, astfel cum rezultă din „dovada de comunicare" (aflată la dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă), iar motivele de recurs au fost înregistrate la 23 mai 2005, cu depăşirea termenului de 15 zile, defipt de prevederile art. 301 C. proc. civ., potrivit cu care „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
Cum, în speţă, calea de atac nu a fost motivată înlăuntrul termenului de recurs, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 306 alin. (1) din acelaşi cod, în temeiul cărora „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal, cu excepţia cazurilor prevăzute în alin. (2).
Având în vedere că în cauza dedusă judecăţii nu pot fi invocate motive de ordine publică, în sensul prevederilor alin. (2) al aceluiaşi text procedural, instanţa va constata nul recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de reclamanta T.D. împotriva deciziei nr. 2176 din 10 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3628/2005. Civil. Contestatie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3476/2005. Civil. Obligaţia de a face. Recurs → |
|---|
