ICCJ. Decizia nr. 5669/2005. Civil. încuviintare executare silita. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5669
Dosar nr. 4486/2005
Şedinţa publică din 27 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea pronunţată în camera de consiliul la data de 11 noiembrie 2004, Judecătoria Braşov a încuviinţat cererea de executare silită, formulată de creditorul „Cabinet Avocat E.V." împotriva debitoarei SC H.Q.T. SRL, pentru recuperarea creanţei rezultată din titlul executoriu, reprezentând contractul de asistenţă juridică nr. 33 din 10 august 2004, precum şi a cheltuielilor de executare.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel debitoarea SC H.Q.T. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin Decizia nr. 186/Ap din 22 februarie 2005, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a respins calea de atac exercitată, păstrând soluţia şi motivarea instanţei de fond, în sensul că, în cadrul procedurii necontencioase nu pot fi invocate motive ce vizează cauzele de nulitate privind titlul executoriu.
Decizia din apel a făcut obiectul exercitării căii extraordinare de atac a recursului, declarat de aceeaşi parte, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că recursul va fi admis pentru motivul de ordine publică, referitor la competenţa materială de soluţionare a apelului, întrucât hotărârea pronunţată în această cale de atac a fost dată de o instanţă, cu încălcarea regulilor de competenţă materială.
Astfel, în raport de prevederile art. 304 pct. 3, art. 306 alin. (2) şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia nr. 186/Ap din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, pentru considerentele ce succed.
Creditorul „Cabinet Individual E.V." a solicitat încuviinţarea executării silite în cadrul procedurii necontencioase reglementată de dispoziţiile art. 331-339 din acelaşi cod şi care se realizează într-un mod particular şi distinct celei contencioase, într-o procedură ce se realizează de instanţele judecătoreşti, deci de organe care asigură funcţia jurisdicţională, dar activitatea realizată de judecător nu este destinată să soluţioneze, cu putere de lucru judecat, un litigiu pendinte între părţi cu interese contrare.
Calificarea acestei proceduri ca fiind graţioasă, şi nu contencioasă, rezidă din intenţia expresă a legiuitorului care a reglementat-o distinct şi în opoziţie cu procedura contencioasă.
In cazul dedus judecăţii, încheierea primei instanţe s-a dat în camera de consiliu, fără citarea părţilor, după dispoziţia prevăzută în art. 3731alin. (2) C. proc. civ. ce caracterizează fără echivoc procedura necontencioasă.
Potrivit prevederilor art. 339 alin. (3) din acelaşi cod „apelul împotriva încheierii dată de preşedintele judecătoriei se judecă de tribunal, iar apelul împotriva încheierii date de preşedintele tribunalului sau curţii de apel se judecă de completul instanţei respective", iar în concordanţă cu reglementările cuprinse în dispoziţiile art. 373 alin. (2) „instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea", această instanţă încuviinţând executarea silită prin încheiere pronunţată în camera de consiliu, fără citarea părţilor [art. 3731 alin. (2)] C. proc. civ.
Norma imperativă vizând compunerea instanţei de executare, de judecător unic, este prevăzută în art. 56 din Legea nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească, în vigoare la data judecării în primă instanţă şi în apel.
Textul art. 56 alin. (1) pct. 1 lit. a) din aceeaşi lege atribuie şi judecătorului stagiar competenţa soluţionării cererii de încuviinţare a executării silite şi a celei de investire cu formulă executorie.
Ambele proceduri intermediare, între faza judiciară a procesului civil şi faza executării silite, sunt necontencioase şi caracterizate printr-o examinare sumară a titlului, nu printr-o judecată, limitându-se la un control formal de legalitate al acestuia.
Aşadar, soluţionarea cererii de către un judecător nu poate să atribuie competenţa judecării apelului, curţii de apel, iar când cererea se soluţionează de preşedintele instanţei, apelul să rămână în competenţa tribunalului [art. 339 alin. (3) teza I C. proc. civ. ].
O asemenea diviziune a competenţei judecării apelului, în aceeaşi cerere nu poate fi primită, fiind în contradicţie cu principiul unicităţii exercitării căilor de atac, astfel că formularea din art. 339 alin. (3) C. proc. civ. „apelurile împotriva încheierii date de preşedintele judecătoriei" trebuie interpretată nu exclusivist liberal, ci, în primul rând, sistematic şi teleologic.
În consecinţă, apelul a fost judecat de Curtea de Apel Braşov, cu încălcarea regulilor materiale de competenţă, la ordine publică, ceea ce atrage casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei, în temeiul art. 312 alin. (6) C. proc. civ., pentru judecarea apelului Tribunalului Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de debitorul SC H.Q.T. SRL împotriva deciziei nr. 186/Ap din 22 februarie 2005 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre competentă soluţionare, la Tribunalul Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5698/2005. Civil. încuviintare executare... | ICCJ. Decizia nr. 5651/2005. Civil → |
|---|
