ICCJ. Decizia nr. 5660/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5660
Dosar nr. 29500/1/2005
Nr. vechi 13038/200.
Şedinţa publică din 8 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Caraş-Severin la 8 iunie 2004 N.S. a chemat în judecată Primăria comunei Socol prin Primar, Consiliul Local al comunei Socol, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Caraş-Severin şi Ministerul Administraţiei şi Internelor solicitând să se dispună anularea dispoziţiei nr. 559 din 17 decembrie 2002 emisă de Primăria comunei Socol, prin care s-a dispus r evocarea dispoziţiei nr. 48 din 17 decembrie 2001 emisă de aceeaşi primărie.
Prin această din urmă dispoziţie s-a dispus de Primăria comunei Socol restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. Socol nr.top. 447/a şi C.F. nr.top. 447/b către reclamant, pentru ca ulterior, după 1 an să se dispună revocarea deciziei de retrocedare, cu motivarea că a fost emisă din eroare, contrar prevederilor art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 36 din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Caraş-Severin a fost admisă acţiunea faţă de pârâta Primăria comunei Socol prin Primar, dispunându-se anularea dispoziţiei nr. 539 din 17 decembrie 2002 emisă de pârâtă. A fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii Statul Român prin Consiliul Local Socol, Inspectoratul Poliţiei Judeţene Caraş-Severin şi Ministerul Administraţiei şi Internelor pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantul a fost proprietarul imobilelor, două terenuri şi construcţii ce au fost preluate de stat în temeiul Deretului nr. 223/1974. Ambele imobile i-au fost restituite reclamantului prin Decizia nr. 48 din 17 decembrie 2001 a Primăriei Socol.
În temeiul acestei dispoziţii, reclamantul şi-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea Funciară, pentru ca ulterior să afle întâmplător că s-a emis o altă decizie de revocare a primei dispoziţii, a cărei anulare formează obiectul litigiului de faţă. S-a avut în vedere că prima dispoziţie a intrat în circuitul civil, şi-a produs efectele, astfel că nu mai era admisibilă revocarea ei.
Pentru că dispoziţia în litigiu nu a fost emisă de Primăria comunei Socol, acţiunea a fost admisă numai faţă de această pârâtă, fiind respinsă acţiunea faţă de ceilalţi pârâţi Inspectoratul de Poliţie al judeţului Caraş-Severin, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Consiliul Local Socol, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Apelul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Inspectoratul de Poliţie al judeţului Caraş-Severin împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 1716 din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
S-a reţinut că tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 23-24 din Legea nr. 10/2001 şi a celor corespunzătoare din Normele de aplicare a legii, în raport de care a hotărât că dispoziţia de restituire, urmată de formalităţile de publicitate imobiliară se constituie într-un titlu de proprietate supus regulilor de drept comun. Ca atare, dispoziţia de restituirea nu mai putea fi revocată de unitatea care a emis-o.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Ministerul Administraţiei şi Internelor, reprezentat prin Direcţia Generală de Reglementări Juridice şi Contencios, precum şi separat Inspectoratul de Poliţie al judeţului Caraş-Severin, solicitându-se modificarea hotărârilor şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată. Se susţine că anularea deciziei de revocare a primei decizii de restituire se impunea întrucât prima decizie emisă este nulă, fiind emisă de un organ necompetent şi că astfel de decizii pot fi revocate oricând, chiar dacă şi-au produs efectele pentru care au fost emise în dreptul administrativ sau în alte ramuri de drept. Nici principiul respectării drepturilor câştigate nu justifică soluţia adoptată de instanţe, fiind unanim recunoscut că nu se pot câştiga drepturi decât în baza unor acte emise în conformitate cu legea. În prima parte a recursului se aduc critici dispoziţiei de restituire, în sensul că a fost emisă de un organ necompetent, s-a făcut aplicarea unor dispoziţii intrate în vigoare ulterior. Este invocată şi existenţa unei contradicţii între dispoziţiile luate, întrucât deşi instanţa de fond a admis introducerea în cauză a Ministerului Administraţiei şi Internelor la solicitarea sa, deoarece este administratorul de drept al imobilului, pe fond acţiunea a fost respinsă.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
În primul rând se constată că cele două recursuri cu care instanţa a fost investită cuprind motivări străine de obiectul pricinii şi de soluţia adoptată, pentru că se fac referire la legalitatea deciziei de restituire a imobilelor către reclamant. Ori, instanţa de fond a fost investită cu cererea de anulare a dispoziţiei ulterioare nr. 559 din 17 decembrie 2002 emisă de pârâta Primăria comunei Socol prin Primar, prin care s-a dispus revocarea deciziei nr. 48 din 17 decembrie 2001, de restituire. Prin urmare, este de examinat în primul rând legalitatea şi temeinicia acestei a doua decizii, cu privire la care s-a hotărât, în sensul admiterii cererii faţă de Primăria comunei Socol. Faţă de ceilalţi pârâţi, între care şi recurenţii din cauza de faţă, acţiunea a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive. Această soluţie şi numai aceasta putea forma obiect de contestare pe calea apelului şi apoi a recursului de către aceşti pârâţi.
S-a avut în vedere că Primăria comunei Socol a emis Decizia de revocare, astfel că celelalte părţi chemate în judecată sun lipsite de calitate, în raport de obiectul cererii. Soluţia este în afara criticii, pentru că în adevăr recurenţii nu au emis Decizia a cărei revocare s-a solicitat.
Pe de altă parte, este de observat că partea faţă de care acţiunea a fost admisă, respectiv Primăria comunei Socol nu a declarat apel şi nici recurs, astfel că soluţia principală este irevocabilă.
De aceea, reţinându-se deci că în mod corect a fost respinsă acţiunea faţă de pârâţii-recurenţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive, rezultă că recursul de faţă este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Dar, şi pe fond soluţia adoptată de instanţă este legală şi temeinică, pentru revocarea deciziei de restituire nu mai era posibilă în situaţia în care dispoziţia de restituire a fost urmată de îndeplinirea formelor de publicitate imobiliară, conform prevederilor Decretului nr. 115/1938. Prin urmare, o eventuală anulare a înscrierii în Cartea Funciară se putea efectua numai în temeiul acestei legi şi nu pe calea revocării actului administrativ de către organul emitent.
Aşa fiind, recursurile de faţă sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Caraş Severin împotriva deciziei nr. 1716 A din 15 septembrie 2005 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 iunie 2006.
← ICCJ. Decizia nr. 5733/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5695/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
---|