ICCJ. Decizia nr. 5729/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5729
Dosar nr. 28080/1/2005
Nr. vechi 11618/2005
Şedinţa publică din 9 iunie 2006
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Recursul reclamantului este îndreptat împotriva deciziei civile nr. 731/A din 24 iunie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, prin care, în rejudecare, s-a anulat conform art. 33 conform art. 133 C. proc. civ. cererea în constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare încheiat între primărie şi SC M. SRL şi s-a respins contestaţia reclamantei D.F. la dispoziţia nr. 735/2003 a Primarului Municipiului Tecuci pentru că nu şi-a dovedit proprietatea.
Recurenta, prin mandatar, susţine că au fost încălcate actele de procedură privind citarea; s-a interpretat greşit actul dedus judecăţii; s-a ignorat legea de evaluarea probelor care identifică proprietatea şi s-au făcut greşeli la plata cheltuielilor de judecată precum şi o eroare materială în privinţa autoarei sale.
Deliberând recursul se priveşte întemeiat pentru următoarele argumente.
Procedura de citare (fila 88 apel) pentru termenul de dezbateri a apelului de la 20 iunie 2005, în privinţa reclamantei, reprezentată prin mandatar, a fost viciată deoarece citaţia n-a prevăzut adresa completă a reprezentantului reclamantei sub aspectul scării şi etajului, nemenţionate.
De aceea, încălcarea normelor procedurale prevăzute de art. 88 şi urm. C. proc. civ. constituie caz de aplicare a dispoziţiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în raport de care, conform art. 312 C. proc. civ., se va casa cu trimiterea spre rejudecare a apelului.
Aceeaşi soluţie se impune şi în cazul tezei a I-a prevăzută de textul din urmă specificat aplicabil în cauză deoarece s-a soluţionat incorect excepţia privind legitimarea procesuală activă în sensul că reclamanta n-ar fi făcut dovada proprietăţii sale.
Sub acest aspect, se reţine ca art. 22 din Legea nr. 10/2001, prin Normele metodologice de aplicare a legii, a fost interpretat la lit. g) în sensul că prin acte doveditoare se înţelege orice alte înscrisuri pe care persoana îndreptăţită înţelege să le folosească în dovedirea cererii sale.
Or, în speţă s-a demonstrat prin înscrisuri că în patrimoniul autoarei sale, M.M., a existat proprietatea imobilului în litigiu, altfel cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1349/1954 a Tribunalului Tecuci, (unde se reţine faptul deposedării la plecarea proprietarului în Israel), dar şi din chitanţa nr. 26/35334 din 31 mai 1952, (care atestă ultimul impozit plătit pentru acest imobil).
De aceea recurenta-reclamantă se priveşte ca o persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii în condiţiile art. 3 şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, ca o consecinţă a legitimării sale procesuale, ceea ce face admisibilă contestaţia din punctul de vedere discutat.
Aşadar, în temeiul dispoziţiile art. 312 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de recurs, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecare instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, deoarece judecata s-a făcut în lipsa părţii ce n-a fost legal citată, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nu s-a intrat în cercetarea fondului.
Totodată instanţa de trimitere, ţinând cont de problemele de drept dezlegate cu privire la calitatea procesuală activă, va examina şi alte chestiuni de fond, având în vedere, de asemenea, şi celelalte critici din recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta D.F. împotriva deciziei civile nr. 731/A din 24 iunie 2005 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi curte de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5695/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5633/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
