ICCJ. Decizia nr. 5703/2005. Civil. Declarare moarte prezumata. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5703
Dosar nr. 358/2005
Şedinţa publică din 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la 5 noiembrie 2002 reclamantul H.E.F. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul local al municipiului Bistriţa pentru declararea morţii părinţilor săi HG şi H.I. născută K. cu ultimul domiciliu în Bistriţa, deportaţi în 1944, din localitate şi exterminaţi în lagărele hitleriste.
Tribunalul Bistriţa-Năsăud prin sentinţa civilă nr. 184/F din 27 aprilie 2004, a admis acţiunea şi a declarat moartea prezumată a numiţilor HG şi H.I. cu data de 31 decembrie 1944.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut ă tatăl reclamantului HG este născut la 9 februarie 1883, iar mama acestuia H.I., născută K.I., la 23 februarie 1892.
S-a apreciat fără putinţă de tăgadă că părinţii reclamantului au fost deportaţi în mai-iunie 1944 de organele de ocupaţie ale Transilvaniei şi nu s-au mai întors în ţară.
Deşi Comunitatea Evreilor Bistriţa a produs un act din care rezultă că numai HG ar fi pe lista persoanelor deportate, celelalte probe au demonstrat că şi H.I. s-a aflat în aceeaşi situaţie. S-au identificat cei doi dispăruţi ca fiind părinţii reclamantului.
Reclamantul, născut la 5 iulie 1909, are ca părinţi pe I. şi H. iar corespondentul maghiar al acestor nume este G. pentru I. şi, respectiv, I. şi H., pentru I. şi E.
Pe parcursul procesului au formulat o cerere de intervenţie în nume propriu numiţii C.G., N.V. şi T.Z. cerând respingerea ca inadmisibilă a acţiunii pentru lipsa de interes a reclamantului, persoanele dispărute nefiind părinţii săi. Această cerere a fost respinsă pentru că intervenienţii nu invocau un drept propriu iar acţiunea are un caracter personal.
Împotriva acestei soluţii au declarat apel numiţii C.E. şi T.Z.
Curtea de Apel Cluj prin Decizia civilă nr. 2147/A din 25 octombrie 2004 a respins ca inadmisibil apelul intervenienţilor şi a respins cererea de aderare la apel formulată de reclamant.
S-a reţinut în motivarea acestei soluţii că intervenienţii au formulat intervenţia în interesul Consiliului local al municipiului Bistriţa şi în interesul soluţionării corecte a cererii, cererea fiind respinsă prin încheierea din 13 ianuarie 2004, pentru că intervenienţii invocă un drept propriu iar acţiunea are un caracter personal.
S-a considerat inadmisibilă cererea de apel făcută de intervenienţi în sprijinul unei părţi, în lipsa apelului declarat de acea parte, conform art. 56 C. proc. civ.
Prin aderarea la apel formulată de reclamant s-au adus critici sentinţei care nu s-a pronunţat cu privire la cheltuielile de judecată.
Această aderare a fost respinsă în lipsa dovezilor pentru cheltuielile pretinse de reclamant.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către intervenienţii C.E. şi T.Z.
În motivarea recursului s-au invocat mai multe neregularităţi:
- greşit a fost calificată intervenţia lor numai în interesul Consiliului local Bistriţa ca fiind şi în interesul lor, deoarece există pe rol dosare în care se judecă cu reclamantul pentru revendicarea imobilului în care locuiesc, proces în care reclamantul din prezenta cauză nu poate justifica descendenţa şi nici decesul proprietarilor H.I. şi I.H.;
- încălcarea dispoziţiilor art. 67, art. 68 şi art. 161 C. pen.; reclamantul F.E.H. nu a dat mandat numitului K.G., care a angajat un avocat să-l reprezinte în acest proces, mandatul vizând recuperarea proprietăţilor expropriate;
- acţiunea este inadmisibilă întrucât s-a cerut declararea judecătorească a morţii altor persoane decât a părinţilor reclamantului;
- s-a acordat mai mult decât s-a cerut, reclamantul nesolicitând rectificarea numelui părinţilor săi în certificatul de naştere;
- instanţa de apel nu a citat intervenienţii care au figurat în proces;
- încălcarea art. 37 din Decretul nr. 32/1954, care impunea afişarea, publicitatea şi investigaţiile la ultimul domiciliu al persoanelor dispărute, ultimul domiciliu la care s-au aflat în Cluj;
- încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (2) şi (3) din Decretul nr. 32/1954 în sensul că pentru I.H. care nu figurează pe lista persoanelor decedate trebuie iniţiată procedura declarării dispariţiei pe cale judecătorească;
- cauza s-a judecat de către o instanţă necompetentă în raport de art. 36-38 şi art. 40 din Decretul nr. 32/1954, instanţa competentă fiind cea de la ultimul domiciliu al persoanelor dispărute, Judecătoria Cluj şi nu Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce succed.
Instanţele au dat o apreciere greşită cererii de intervenţie formulată în dosar, sub dublu aspect, când au considerat cererea exclusiv în interesul pârâtului Consiliul local al municipiului Bistriţa şi pe de saltă parte şi când au constatat că o asemenea cerere este inadmisibilă într-o cauză având un obiect ca cel în discuţie, într-o cauză cu caracter personal.
Potrivit art. 49 alin. (1) C. proc. civ. oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte două persoane. Intervenţia nu este condiţionată de natura pricinii ci numai de faza în care pricina se află.
Intervenţia poate fi în interes propriu sau în interesul unei părţi din proces.
Din redactarea cererii de intervenţie aflată la fila 36 în dosarul de fond, pe care intervenienţii nu au motivat-o în drept se constată că aceştia şi-au justificat intervenţia în principal pe împrejurarea că reclamantul urmăreşte revendicarea nejustificată a imobilului situat în Cluj-Napoca, (care este adresa la care intervenienţii locuiesc conform plicului de expediere a cererii). Această motivare conturează evident un interes în nume propriu.
Totodată intervenienţii au semnalat o serie de elemente care trebuiau să suscite interesul instanţei în soluţionarea cererii de declarare a dispariţiei unor persoane (persoanele cu privire la care s-a formulat cerere nu sunt părinţii petentului care, potrivit certificatului de naştere, are alţi părinţi; dubii cu privire la interesul pentru proces al reclamantului care locuieşte în străinătate şi care nu ar cunoaşte despre această acţiune).
În raport de aceste date soluţia instanţei de a respinge cererea de intervenţie ca inadmisibilă este greşită, lucru nesesizat de instanţa de apel care a considerat de asemenea inadmisibil apelul unui intervenient în interesul altei părţi în lipsa apelului declarat de acea parte.
Se impune aşadar casarea deciziei curţii de apel şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelurilor.
Cu ocazia rejudecării apelurilor instanţa de apel va examina şi celelalte critici formulate cu privire la soluţionarea cererii, în motivele de recurs ale intervenienţilor.
Se vor verifica condiţiile de sesizare a instanţei prin acţiunea semnată în numele reclamantului de un avocat ales care a prezentat atât o împuternicire avocaţială (fila 4) de la reclamant din data de 4 noiembrie 2001 dar şi un contract de asistenţă juridică (fila 105) încheiat de acelaşi avocat la aceeaşi dată, 4 noiembrie 2001, cu numitul K.G. care, conform procurii de la fila 106 a fost împuternicit pentru alt scop şi nu pentru declararea morţii.
Instanţa urmează să verifice criticile aduse, cu privire la respectarea procedurii speciale în această materie prevăzută de art. 36-43 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului familiei şi a Decretului privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, cu realizarea condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 16-18 din Decretul nr. 32/1954 privitor la persoanelor fizice şi persoanele juridice sub aspectul instanţei competente să judece şi incidenţa în cauză a procedurii prealabile de declarare a dispariţiei; se va verifica identitatea persoanelor a căror declarare a morţii se solicită sub aspectele şi în condiţiile impuse de lege.
Cererea reclamantului este admisibilă urmând a fi soluţionată în limitele investirii instanţei şi în raport de probele administrate şi cele care urmează să completeze cadrul probator, având în vedere criticile semnalate.
Pentru considerentele arătate se va admite recursul intervenienţilor, se va casa Decizia curţii de apel şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului declarat de intervenienţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intervenienţii C.E. şi T.Z. împotriva deciziei nr. 2147/A din 25 octombrie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza, spre soluţionarea apelului, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5771/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5698/2005. Civil. încuviintare executare... → |
|---|
