ICCJ. Decizia nr. 5691/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5691
Dosar nr. 14712/200.
Şedinţa publică din 28 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Rupea la 6 martie 2003 reclamanta Comuna Hoghiz reprezentată prin Primar şi Consiliul local Hoghiz au chemat în judecată pe pârâta SC V. SRL pentru a se constata că obligaţia de a încheia un act de vânzare-cumpărare pentru un spaţiu comercial situat în Pădurea Bogăţii pe Drumul Naţional 60 la km 45, s-a executat la 4 martie 2003 conform facturii 0442002 din aceeaşi dată. Ca urmare s-a solicitat să se dispună încetarea efectelor sentinţei civile nr. 917/1998 pronunţată de Judecătoria Rupea, cu constatarea că daunele cominatorii s-au transformat în daune interese, la nivelul sumei de 405.393.479 lei, reprezentând preţul din factură, care prin compensare s-a achitat integral.
Judecătoria Rupea prin sentinţa civilă nr. 372 din 1 octombrie 2003 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut că art. 111 C. proc. civ. permite constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept or reclamanta a solicitat prin acţiune constatarea unei stări de fapt, respectiv executarea unei obligaţii. S-a apreciat că o asemenea pretenţie în temeiul art. 111 C. proc. civ. este inadmisibilă. Cererea privind dispunerea încetării efectelor sentinţei civile nr. 917/1998 a fost de asemenea respinsă având în vedere că efectele unei hotărâri încetează prin finalizarea procedurii de executare. În egală măsură s-a respins cererea de transformare a daunelor cominatorii în daune interese faţă de împrejurarea că nu s-a dovedit vreun prejudiciu în dauna reclamantei prin întârzierea în executare.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia nr. 318/Ap din 9 aprilie 2004 a respins apelul reclamantei.
Instanţa de apel nu a primit criticile reclamantei.
S-a reţinut că părţile au încheiat o convenţie prin care s-au înţeles să transforme daunele cominatorii în daune interese şi nu să stingă obligaţia de plată a daunelor pe de o parte, iar pe de altă parte să compenseze intrarea în posesie a sumei din factură, pretenţiile cumpărătoarei stingându-se numai cu privire la imobil nu şi la obligaţia de plată a daunelor cominatorii.
S-a constatat că instanţa de fond a interpretat corect termenii convenţiei în care daunele cominatorii s-au stipulat în interesul creditoarei-pârâte care, potrivit regulilor de la răspunderea civilă poate cere transformarea daunelor cominatorii, cerere care nu a fost însă formulată de aceasta.
Împotriva acestei decizii reclamanta a formulat în termen legal recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
În esenţă s-a arătat în motivarea recursului că acţiunea a fost întemeiată pe art. 1073 C. civ. şi nu art. 111 C. proc. civ., că s-a schimbat sensul noţiunilor juridice instanţa interpretând greşit că pârâta nu şi-ar fi exprimat poziţia cu privire la executarea silită când în realitate ea s-a angajat prin convenţie la acest lucru. Sub acest aspect de fapt s-a considerat că s-a făcut o greşită aplicare a legii în materie de daune cominatorii.
S-a mai criticat împrejurarea că instanţa a respins proba cu interogatoriu care ar fi lămurit situaţia de fapt.
Recursul este nefondat.
Deşi acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1073 C. civ. în realitate ea se conturează, conform petitului prin care s-a investit instanţa, ca o acţiune în constatare. Reclamanta a solicitat să se constate că obligaţia sa de a încheia un contract de vânzare-cumpărare s-a executat şi ca urmare sentinţa civilă nr. 917/1998 care consfinţea în sarcina ei această obligaţie nu-şi mai produce efectele.
Potrivit art. 1073 C. civ., temeiul de drept indicat în acţiune, creditorul are dreptul să dobândească îndeplinirea exactă a obligaţiei şi, în caz contrar, i se conferă acestuia dreptul la dezdăunare.
În raport de petitul acţiunii şi de natura raporturilor juridice dintre părţi instanţele au făcut o corectă apreciere când au considerat că acţiunea în constatare, cum în realitate se califica cererea reclamantei, nu se poate porni pentru constatarea unei situaţii de fapt.
Cât priveşte art. 1073 C. civ. invocat acesta cuprinde o regulă referitoare la efectele obligaţiilor or, pe reclamanta în cauza de speţă, care, de altfel, este debitoare şi nu creditoare, o interesează stingerea obligaţiilor. Codul civil în art. 1091, în obiectul capitolului „stingerea obligaţiei", enumeră modalităţile prin care această instituţie se realizează.
În raport de această constatare (imposibilitatea utilizării unei acţiuni în constatare pentru valorificarea pretenţiilor reclamantei), analiza şi interpretarea clauzelor convenţiei încheiate de părţi este obstaculată de impedimentul procedural sesizat.
Nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 7–10 C. proc. civ. şi văzând considerentele arătate se va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii Comuna Hoghiz, prin Primar şi Consiliul local al comunei Hoghiz împotriva deciziei nr. 318/Ap din 9 aprilie 2004 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 569/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5687/2005. Civil → |
|---|
