ICCJ. Decizia nr. 5692/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată inițial sub nr. 6993/CA/2003 la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, și ulterior sub nr. 4376/2003 la Tribunalul București, secția a III-a civilă, reclamanta SC P.R. SRL a chemat în judecată pârâții Primăria Municipiului București și G.S.M.G.I. pentru a se constata nulitatea absolută a dispoziției nr. 1009 din 17 aprilie 2003 prin care s-a restituit în natură pârâtului G.S.M.G.I. imobilul format din teren și construcții situat în București, și nulitatea absolută a procesului-verbal nr. 11739 din 15 mai 2003 de punere în posesie asupra imobilului.
în motivarea cererii s-a arătat că între reclamantă și pârâtul Municipiul București a intervenit contractul de asociere în participațiune nr. 26 din 14 februarie 1999 pe termen de 15 ani, și că în baza acestui contract este deținătoarea legală a imobilului, a efectuat investiții mari solicitate chiar de către cocontractantul său, pentru repararea și modernizarea imobilului și a dobândit un drept de preempțiune.
Prin dispoziția contestată s-a decis restituirea imobilului către un solicitant care nu era persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001. Pârâtul G.S.M.G.I., beneficiar al dispoziției se arată că nu a fost niciodată proprietar al imobilului și nici moștenitor al proprietarului imobilului, ci numai un terț subdobânditor al unor drepturi succesorale, pretins litigioase.
Imobilul în litigiu a fost expropriat în baza Decretului nr. 43/1960 cu plata despăgubirilor legale, nefiind aplicabile dispozițiile art. 2 raportat la art. 11 Teza a II din Legea nr. 10/2001 La punerea în posesie (cu rea-credință), nu i s-a solicitat pârâtului cocontractant consimțământul pentru menținerea contractului de asociere în participațiune, ca efect al subrogării obligatorii impuse de lege. Prin actele administrative contestate, reclamantului i s-a cauzat o vătămare gravă a drepturilor recunoscute prin lege și prin contractul invocat, constând în valoarea neautorizată a investițiilor, folosul nerealizat din activitatea comercială preconizată pe toată perioadă de timp rămasă până la expirarea contractului de asociere în participațiune, daune morale.
Prin încheierea cu caracter interlocutoriu pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a civilă, din 17 noiembrie 2003 a fost exclus caracterul de litigiu de contencios administrativ, apreciindu-se că dispoziția emisă de către primar în temeiul Legii nr. 10/2001 este un act emis de către o autoritate publică, însă nu neagă un raport juridic de drept public, ci unul de drept privat, deoarece prin acest act este recunoscut un drept subiectiv civil, dreptul de proprietate.
Pe de altă parte, s-a apreciat că autoritatea publică nu acționează în acest caz în baza puterilor conferite de legea administrației publice locale, ci în baza unei competențe speciale stabilite printr-o lege ce guvernează raporturi de drept material cu caracter civil. S-a dispus în consecință, scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea ei Tribunalului București, secția civilă.
Prin sentința civilă nr. 38 din 19 ianuarie 2004, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea. Instanța a reținut, în esență, că reclamanta deține un drept de folosință asupra imobilului din litigiu pe o perioadă determinată, drept de folosință necontestat de către pârâtul căruia i-a fost recunoscut dreptul de proprietate asupra aceluiași imobil prin dispoziția contestată. S-a apreciat că reclamantul nu justifică un interes legal în promovarea acțiunii și că față de dispozițiile Legii nr. 10/2001 este exclus dreptul detentorului de a ataca actul prin care se realizează transferul dreptului de proprietate în temeiul acestui act normativ.
Apelul declarat de reclamanți a fost respins prin decizia civilă nr. 1078/A din 24 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și s-a luat act că pârâtul intimat G.S.M.G.I. nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001. Intimatul-pârât este beneficiarul dispoziției contractuale, prin care, în baza art. 20,art. 21,art. 23 din Legea nr. 10/2001 s-a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu. Conform art. 14 alin. (2), beneficiarul dispoziției contestate este subrogat de lege în drepturile și obligațiile unității administrativ-teritoriale deținătoare, emitentă a dispoziției (subrogare legală personală cu titlu particular).
Analiza legitimării procesuale active, sub aspectul dreptului recunoscut de lege, respectiv al interesului legitim, a dus la concluzia că titularul cererii de chemare în judecată lato sensu trebuie să fie titularul dreptului legitim invocat în a cărui realizare, recunoaștere, constatare sau ocrotire să justifice un interes legitim (recunoscut de lege). în ceea ce privește poziția unui terț în raport de actul contestat, acestuia i se recunoaște legitimarea procesuală activă, în cazurile în care calea procesuală aleasă este utilă satisfacerii unui interes.
Terțul beneficiar al unuia dintre contractele menționate în art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu are un interes legitim în promovarea unei contestații împotriva actului administrativ de restituire în natură a imobilului persoanei îndreptățite, întrucât nu obține astfel recunoașterea, realizarea sau ocrotirea dreptului său de folosință, nepus în discuție prin dispoziția contestată. Actul administrativ de drept privat emis în procedura administrativă specială de retrocedarea nu pune în discuție dreptul personal de folosință al reclamantului asupra imobilului restituit în natură prin dispoziția contestată, astfel că aceasta nu are capacitate procesuală activă.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC P.R. SRL București.
în dezvoltarea criticilor din recurs reclamanta susține că nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei, deoarece în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, deși se impunea respingerea acestei excepții.
Recurenta pretinde că are legitimare procesuală activă deplină, dar greșit instanțele de fond și apel au confundat dreptul său real de folosință asupra imobilului cu un drept personal de folosință (drept de creanță).
De asemenea, se mai susține că reclamanta nu este un simplu detentor precar al imobilului, ci are posesia legală a imobilului potrivit contractului în care este parte. Această poziție îi conferă și un drept de preempțiune, drept ce i s-a încălcat prin restituirea imobilului altei persoane, cu încălcarea dispozițiilor art. 14 alin. (1)-(2) din Legea nr. 10/2001, confundându-se dreptul legitim cu interesul legal.
Recursul este nefondat.
Prin contractul de asociere în participațiune încheiat între reclamanta-recurentă și intimatul-pârât (unitatea deținătoare a imobilului conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001) prima a dobândit un drept de creanță (un drept personal de folosință), deci nu un drept real; este un detentor precar, stare de drept exercitată ca titulară a unui drept de creanță, drept ce a izvorât din acest contract, ci nu un posesor, stare de fapt prin care să se producă anumite efecte juridice.
Părțile din contractul de asociere în participațiune nu au stipulat nașterea unui drept convențional de preempțiune în favoarea recurentei și această problemă nu există în speță, deoarece consacrarea acestui drept, așa cum s-a reținut, se circumscrie cazurilor expres și limitativ prevăzute în actul normativ, nici unul dintre acestea negăsindu-și aplicabilitatea în speță.
Este clar că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită la susținerea în natură a imobilului este subrogată în drepturile Statului.
în Legea nr. 10/2001 nu se prevede dreptul la acțiune al detentorilor imobilelor, ci se reglementează condițiile în care foștii proprietari și succesorii acestora au fost lipsiți de bunurile imobile.
Recurentul din cauză este un terț beneficiar al unui contract prevăzut de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 și nu are un interes legitim în promovarea unei contestații împotriva actului administrativ de restituire în natură a imobilului persoanei îndreptățite, deoarece nu obține astfel recunoașterea, realizarea sau ocrotirea dreptului său personal de folosință, nepus în discuție prin dispoziția contestată. Ea nu a făcut dovada faptului că urmărește protejarea unui drept legitim al său, ceea ce evidențiază corecta soluționare a litigiului prin hotărârea recurată pe baza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Eventuala prejudiciere a recurentei în drepturile sale izvorâte din contractul de asociere în participațiune de către intimatul-pârât (beneficiarul dispoziției contestate) se poate repara pe calea unor acțiuni personal de drept comun pentru obținerea realizării, recunoașterii ori ocrotirea acestor drepturi.
Așa fiind, se constată că instanța de apel a adoptat o soluție legală, reținând lipsa calității procesuale active a reclamantei SC P.R. SRL București și față de considerentele de mai sus, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5693/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5689/2005. Civil → |
|---|
