ICCJ. Decizia nr. 5682/2005. Civil
| Comentarii |
|
Municipiul Bacău, prin primar, a chemat în judecată pe pârâții G.L., G.E.(soți), B.M., P.N. și P.G.(moștenitori ai defuncților P.I. și S., decedați la 25 martie 1969 și respectiv 3 ianuarie 1981) și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se constate nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 12345 din 27 mai 1994 încheiat între pârâtul de rang 1, în calitate de cumpărător și pârâta de rang 3, în calitate de vânzătoare, având ca obiect transmiterea proprietății unui teren intravilan în suprafață de 800 mp situat în municipiul Bacău, pe care toți cei trei pârâți în rang 3, 4 și 5 i-au moștenit în coproprietate în calitate de descendenți de la autorii acestora arătați anterior.
Motivând acțiunea, întemeiată pe dispozițiile art. 948 pct. 3 și 4 C. civ., reclamantul a invocat lipsa condițiilor esențiale pentru încheierea contractului și anume: un obiect determinat și o cauză licită în raport de împrejurarea cunoscută de părțile contractante că terenul în litigiu nu mai era în circuitul civil, întrucât intrase anterior în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 111/1951 prin sentința civilă nr. 4454 din 21 iunie 1986 a Judecătoriei Bacău pronunțată în dosarul nr. 5521/1986.
Alăturat reclamantului s-a formulat cerere de intervenție în temeiul art. 51 C. proc. civ. de către soții G.T. și G.E. (frate și respectiv cumnată cu pârâtul de rang 1) cu motivarea că sunt proprietari de construcții aflate pe terenul în litigiu.
Părțile au administrat dovezi cu înscrisuri, acte de vânzare-cumpărare, chitanțe, acte de stare civilă, certificat de moștenitor nr. 684 din 4 mai 1998 autorizații administrative și hotărâri judecătorești pronunțate în cauze anterioare cu privire la același imobil inclusiv sentința civilă nr. 4454/1986.
Judecătoria Bacău prin sentința civilă nr. 7669 din 17 noiembrie 2003 a admis acțiunea și cererea de intervenție în interesul reclamantului, constatând nul absolut contractul autentic de vânzare-cumpărare 12305 din 27 mai 1994 autentificat de notariatul de Stat al Judecătoriei Bacău.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut și motivat că prin sentința civilă nr. 4454/1986, care constituie titlu de proprietate, suprafața de 800 mp teren a trecut în proprietatea publică a statului, împrejurare cunoscută de părțile contractante.
în aceste condiții, sentința nefiind anulată, statul are un titlu valabil, iar înstrăinarea sa ulterioară către G.L. de B.M., moștenitoare a lui P.I., pârât în dosarul nr. 5521/1986, constituie fraudă căci nemo dat que non habet.
Curtea de Apel Bacău, secția civilă, prin decizia civilă nr. 412 din 31 martie 2004 a admis apelul pârâților G.L. și E. a schimbat în totalitate sentința în sensul că a respins ca nefondate acțiunea și cererea de intervenție în interes alăturat.
Pentru a decide în sens contrar primei instanțe Curtea a constatat ca fiind îndeplinite în cauză, cu referire la contractul atacat, condițiile pentru încheiere și existență prevăzute de art. 948 pct. 3 și 4 C. civ.
S-a reținut că în anul 1966 și 1967 pârâții G.L. și E. au cumpărat cu sdelcă de la soții P.I. și P.S. suprafața de teren în litigiu de 900 mp situat în Fundătura Luceafărului, conform actelor sub semnătură privată legalizate de notariat (file 75-76 fond), pe care și-au construit cu autorizație, casă de locuit și dependințe, imobil pe care le-a declarat și înscris la impozitul aferent la Secția financiară în anul 1968. Această situație juridică a fost confirmată în contradictoriu cu Primăria Bacău și prin sentința civilă nr. 4642/1982 a Judecătoriei Bacău, terenul fiind în permanență în stăpânirea pârâților amintiți.
Transmiterea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu către pârâți, prin încheierea actului autentic de vânzare-cumpărare nr. 12345/1994 cu B.M. a reprezentat o recunoaștere oficială de către moștenitoarea legală respectivă, confirmată și de ceilalți doi succesori, a promisiunii de vânzare-cumpărare făcută de autori, care decedaseră anterior la 25 martie 1969 și respectiv 3 ianuarie 1981.
Sentința civilă nr. 4456/1986 a Judecătoriei Bacău a fost apreciată ca fiind lipsită de semnificație juridică în raport cu motivele de nulitate absolută de reclamant întrucât nu a fost pusă niciodată în executare, nu a fost transcrisă și ca atare nu a transmis dreptul de proprietate către reclamant.
S-a mai reținut că P.I. și noul proprietar pârât în dosarul nr. 5521/1986 era decedat anterior introducerii acțiunii respective, iar celălalt coproprietar al terenului P.C., și ea decedată, nu a fost introdusă în cauză, hotărârea nefiind opozabilă astfel proprietarilor terenului și moștenitorilor acestora.
în plus Decretul nr. 111/1951 a fost apreciat de instanță ca fiind neconstituțional în raport cu Constituția României din anul 1948, hotărârile judecătorești pronunțate în baza sa neputând constitui titlu valabil pentru stat.
Ca atare s-a concluzionat că terenul în litigiu s-a aflat în permanență în circuitul civil, în proprietatea promitenților vânzători și a succesorilor a acestora iar actul juridic atacat a fost încheiat cu respectarea prevederilor art. 948 C. civ.
Recursurile declarate în cauză de reclamant și intervenienții în interes alăturat întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu solicitarea de a fi menținută sentința, critică soluția din apel ca fiind nelegală iar actul juridic atacat încheiat cu fraudarea legii întrucât a fost vândut lucrul altuia fără ca vânzătorul ulterior să facă demersuri pentru a obține acest teren în baza Legii nr. 10/2001, vânzarea fiind făcută și de către un singur moștenitor.
Criticile nu sunt întemeiate.
Lipsa ori existența condițiilor esențiale pentru încheierea contractului autentic de vânzare-cumpărare nr. 12345/1994 prevăzute în art. 948 pct. 3 și 4 C. civ., se apreciază în funcție de efectele translative de proprietate ale sentinței civile nr. 4454/1986 a Judecătoriei Bacău.
Hotărârea respectivă nu a fost niciodată transcrisă în registrele de transcripțiuni și inscripțiuni ori carte funciară, în conformitate cu dispozițiile art. 1801-1803 C. civ. și ca atare nu a operat nici transmiterea dreptului de proprietate către stat (terenul fiind în permanență în proprietatea pârâților și a autorilor acestora).
Cel de-al doilea motiv de recurs este lipsit de interes pentru reclamant în condițiile în care se referă la vânzarea bunului altuia, operațiune juridică sancționată cu nulitatea relativă și față de care acesta este un terț.
în consecință, recursurile declarate în cauză au fost respinse ca nefondate în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5685/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5679/2005. Civil → |
|---|
