ICCJ. Decizia nr. 5688/2005. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța, Comisia de cercetare a averilor și înregistrată sub nr. 1/2004, Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General, a solicitat cercetarea averii funcționarului public M.B., comisar în cadrul Gărzii Financiare Constanța în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 115/1996.
La cerere s-a atașat sesizarea unor foști comisari, dar nesemnată de aceștia, declarația de avere din anul 2004 și nota explicativă a comisarului în cauză privind modul în care și-a exercitat atribuțiile de serviciu.
în sesizarea nesemnată și atașată la cerere se menționează că funcționarul public M.B., împreună cu mama sa a dobândit bunuri mobile și imobile a căror valoare ar depăși cu mult veniturile realizate de aceștia.
Prin sentința civilă nr. 1 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel Constanța, în baza art. 11și art. 31 din Legea nr. 115/1996 cu referire la art. 133 C. proc. civ. s-a constatat nulă cererea Autorității Naționale de Control, Garda Financiară, Comisariatul General privind controlul averii funcționarului public M.B.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că potrivit art. 11 din Legea nr. 115/1996 în cererea de cercetare se vor indica în mod obligatoriu dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde acestea pot fi solicitate sau poate fi însoțită de acte doveditoare.
întrucât, la cererea de cercetare au fost atașate declarația de avere din anul 2004 a cercetatului, sesizarea unor foști comisari ai Gărzii Financiare Constanța, dar nesemnată de aceștia și nota explicativă a comisarului M.B. privind exercitarea atribuțiilor de serviciu, Comisia a solicitat Autorității Naționale de Control, Garda Financiară, Comisariatul General să completeze cererea conform art. 11 din Legea nr. 115/1994 și a invitat pentru a fi ascultate persoanele ale căror nume sunt menționate în sesizare.
Prin adresa nr. 104290 din 9 septembrie 2004, Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General a comunicat că nu deține alte documente în afara celor transmise, iar persoanele menționate în sesizarea nesemnată, respectiv D.C., R.I.M., M.A., H.D.N., T.I. au declarat că sesizarea nu le aparține și nu o însușesc.
Față de împrejurarea că sesizările anonime nu pot conduce la o acțiune de control al averii, că cererea este neconformă cu cerințele art. 11 din Legea 115/1996, avându-se în vedere și dispozițiile art. 31 din această lege, cât și prevederile art. 133 C. proc. civ. s-a constatat că cererea este nulă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
în dezvoltarea criticii aduse instanței se susține că prin hotărârea recurată s-a soluționat cererea privind cercetarea averii funcționarului public M.B., intimatul din cauză cu încălcarea dispozițiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 115/1996 conform cărora" președintele dispune citarea de urgență, în fața comisiei de cercetare, a persoanei care a făcut cererea de cercetare, precum și a celui a cărui avere este supusă cercetării și a soțului sau soției, după caz, pentru a fi ascultați". în această situație, se arată că au fost încălcate normele de procedură, ceea ce înseamnă că întreaga critică se întemeiază pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 și din art. 304 pct. 1 C. proc. civ. cum s-a prevăzut în cerere.
Recursul este nefondat.
Așa cum corect a reținut instanța de fond, potrivit art. 11 din Legea nr. 115/1996 în cererea de cercetare trebuie să se indice obligatoriu dovezile pe care se întemeiază și sursele de unde acestea pot fi solicitate sau cererea poate fi însoțită de actele doveditoare.
în acest sens, Comisia a solicitat Autorității Naționale de Control, Garda Financiară, Comisariatul General să completeze cererea conform dispozițiilor art. 11 din Legea 115/1996 și au fost invitate pentru a fi ascultate persoanele ale căror nume sunt menționate în sesizare.
Autoritatea Națională de Control, Garda Financiară, Comisariatul General a comunicat comisiei de cercetare prin adresa nr. 104290 din 9 septembrie 2004 că nu deține documente în plus față de cele existente la dosar.
Persoanele menționate în sesizare D.C., R.I.M., M.A., H.D.N., T.I. au declarat că nu le aparține sesizarea și nu și-au însușit-o, astfel că sesizarea este nesemnată, anonimă.
Corect au fost aplicate dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 115/1996, instanța de fond reținând că sesizările anonime nu pot conduce la declanșarea acțiunii de control a averii, iar atâta timp cât cererea de cercetare este neconformă cu dispozițiile art. 11 se poate considera, că este lipsită de obiect.
Nerespectarea privitoare la conținutul sesizării, la elementele sale esențiale (numele părților, obiectul cererii, semnătura celui ce sesizează ) duce la imposibilitatea desfășurării activității juridice, motiv pentru care se sancționează cu nulitatea ei.
Aceste elemente esențiale sunt destinate să individualizeze cererea, ele depășind simplul interes privat al părților litigante. într-adevăr, raportul procesual nu se poate lega în lipsa părților și a unei pretenții concrete. Nulitatea impusă se justifică în aceste împrejurări tocmai datorită importanței cerințelor impuse de lege. De aceea, nulitatea sesizării, în lipsa unei cerințe esențiale, are un caracter absolut. Dacă o atare lipsă nu se remediază la prima zi de înfățișare, ca în speța de față (persoanele indicate în sesizare nu și-au însușit și nu au semnat-o), instanța este obligată să declare nulitatea, astfel cum a și procedat, dând eficiența dispozițiilor art. 11,art. 31, din Legea 115/1996 raportat la art. 133 C. proc. civ.
Este adevărat că prin recursul declarat în cauză se critică faptul că reclamanta nu a fost citată la instanța de fond(deși i s-au solicitat relații și a răspuns în raport de cele solicitate) și în acest sens i s-a produs o vătămare.
Citarea părților constituie o formalitate esențială care asigură exercitarea dreptului la apărare, iar încălcarea ei atrage nulitatea hotărârii pronunțate, deoarece este de natură să influențeze asupra soluției date în lipsa părții sau a dovezii legale de citare.
Este de observat că hotărârea recurată este nulă de drept, deoarece recurenta a dat curs unei sesizări anonime, care nu poate conduce la declanșarea acțiunii de control al averii, fiind încălcate prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 115/1996, nulitate care nu poate fi remediată pe nici o cale. în această situație, vătămarea recurentei nu s-a produs prin necitarea ei, sesizarea înaintată instanței neputând face obiectul controlului judecătoresc, datorită lipsei unui element esențial, care atrage nulitatea absolută.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5689/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5685/2005. Civil → |
|---|
