ICCJ. Decizia nr. 5563/2005. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5563
Dosar nr. 24672/2/2005
Şedinţa publică din 7 iunie 2006
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată sub nr. 4363/2003 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, contestatorii M.C. şi M.M. au solicitat anularea dispoziţiei de respingere nr. 1632/2003 emisă de Primarul General al municipiului Bucureşti şi obligarea pârâţilor Municipiului Bucureşti şi Primarul General al municipiului Bucureşti la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea terenului în suprafaţă de 585 mp, situat în Bucureşti, „preluat de stat, fără despăgubiri, în baza deciziei nr. 1012/1979 dată de fostul Consiliu Popular al sectorului 5 ca urmare a intervenirii vânzării din 18 septembrie 1979 între P.M., T.I., N.E. (vânzători) şi contestatorii (cumpărători)".
Tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 596/2005, a respins contestaţia ca neîntemeiată.
Sentinţa a rămas definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului formulat de contestatari, potrivit deciziei civile nr. 1412 din 24 octombrie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosar nr. 2516/2005.
Pentru a adopta această soluţie, instanţele au reţinut, în esenţă, următoarele:
Din probele administrate în cauză rezultă că petenţii au cumpărat de la P.M., ş.a., o construcţie situată în sector 5.
Terenul aferent construcţiei a trecut în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974 de la vânzători, iar folosinţa a aparţinut cumpărătorilor până în anul 1988 când construcţia a fost expropriată şi demolată în baza Decretului nr. 107/1988, pentru construcţie soţii M. primind despăgubiri în cuantum de 40.000 lei.
După încheierea contractului de vânzare-cumpărare din 18 septembrie 1979, prin Decizia nr. 1072/1979 terenul aferent construcţiei a fost trecut în proprietatea statului, cu plata unei despăgubiri iar cumpărătorii au primit în folosinţă o suprafaţă de 100 mp pentru care li s-a eliberat certificat de proprietate, aşa cum arată contestatorii în notificare.
Terenul solicitat prin notificare nu a fost expropriat de la contestatori, pentru că aceştia nu au dobândit vreun drept de proprietate asupra terenului, iar art. 7 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „arată cu claritate că terenurile preluate abuziv se restituie în natură fostului proprietar, urmând ca cel căruia i-a fost atribuit în folosinţă şi de la care a fost expropriat ulterior să primească despăgubiri prin echivalent".
Împotriva deciziei au declarat recurs apelanţii contestatori M.C. şi M.M.
În motivarea cererii de recurs întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenţii reiterează situaţia de fapt susţinută în fazele procesuale anterioare şi afirmă greşita aplicare a legii de către instanţa de apel, susţinând că actul de vânzare-cumpărare existent la dosar atestă faptul că au cumpărat atât construcţia cât şi terenul, că trecerea în proprietatea statului a terenului în baza Legii nr. 58/1974 are caracter abuziv, că în mod greşit a apreciat „instanţa de fond" că, în situaţia de faţă, nu sunt aplicabile nici dispoziţiile Legii nr. 18/1991, nici dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Recurenţii mai arată că nu ne aflăm în nici una din situaţiile prevăzute de art. 8 pentru exceptarea terenului intravilan, preluat abuziv de stat, de la aplicarea Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Contrar afirmaţiei recurenţilor, atât din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1098 din 18 septembrie 1979, cât şi din prevederile art. 30 din Legea nr. 58/1974 la care face trimitere contractul de vânzare-cumpărare, rezultă cu certitudine, de necontestat, faptul că aceştia au dobândit în calitate de cumpărători doar dreptul de proprietate asupra construcţiei, terenul aferent trecând în proprietatea statului din patrimoniul vânzătorilor.
În acest context, Legea nr. 10/2001 nu este aplicabilă, pentru simplul motiv că, potrivit dispoziţiilor art. alin. (1) şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din actul normativ, în înţelesul legii speciale de reparaţie, sunt persoane îndreptăţite numai titularii dreptului de proprietate la data preluării abuzive a imobilelor sau moştenitorii acestora.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974, cumpărătorii construcţiei dobândeau dreptul de folosinţă asupra terenului aferent, pe durata existenţei construcţiei.
Independent de faptul că preluarea de către stat a terenului în baza Legii nr. 58/1974 poate fi apreciată drept abuzivă, în sensul art. 2 din Legea nr. 10/2001, preluarea abuzivă nu îndreptăţeşte la acordarea de măsuri reparatorii decât persoanele care deţineau imobilele în proprietate la data preluării.
Pentru considerentele prezentate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.C. şi M.M. împotriva deciziei nr. 1412 din 24 octombrie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 iunie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 57/2005. Civil. Despagubiri-daune... | ICCJ. Decizia nr. 5501/2005. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs → |
|---|
