ICCJ. Decizia nr. 5725/2005. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5725
Dosar nr. 10701/200.
Şedinţa publică din 29 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 martie 2003 reclamantul N.S.G. a chemat în judecată pe pârâtul N.S.I. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 3.000.000 lei reprezentând contravaloarea unor lucrări efectuate de reclamant la un teren de 3580 mp situat în comuna Stroieşti, judeţul Vâlcea, bun succesoral, ce a fost atribuit pârâtului prin hotărâre definitivă de partaj, precum şi instituirea unui drept de retenţie asupra terenului până la plata de către pârât a acestei sume.
La 18 aprilie 2003 reclamantul şi-a completat acţiunea introductivă de instanţă, solicitând obligarea pârâtului să-i plătească contravaloarea a 50 butuci de vie şi să-i restituie suma de 3.500 lei plătită de reclamant la 29 octombrie 1962 pentru terenul în litigiu.
Investită cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Horezu, prin sentinţa civilă nr. 1395 din 7 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea reclamantului şi l-a obligat pe pârât la plata sumei de 19.373.881 lei cu titlu de despăgubiri şi la 4.300.000 lei cheltuieli de judecată.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 756/A din 15 aprilie 2004, a respins ca nefondat apelul reclamantului, a admis apelul pârâtului şi a schimbat în tot sentinţa judecătoriei, în sensul că a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul N.S.G.
În speţă, această ultimă cale de atac nu este admisibilă.
Potrivit art. 2821 C. proc. civ., text introdus prin art. I pct. 94 din OUG nr. 138/2000, în redactarea în vigoare la data introducerii acţiunii, nu sunt supuse apelului, printre altele, hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind obligaţii de plată a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, în valoare de până la 200 milioane lei, inclusiv.
Faţă de obiectul acţiunii introductive de instanţă, astfel cum a fost întregită la 18 aprilie 2003, prin care reclamantul a cerut obligarea pârâtului la o prestaţie patrimonială ce nu depăşeşte 200 milioane lei, hotărârea de primă instanţă a Judecătoriei Horezu era susceptibilă numai de recurs, deoarece, în astfel de cauze, legiuitorul a înţeles să suprime calea de atac intermediară a apelului.
Una dintre regulile generale ce cârmuiesc instituirea, exercitarea şi efectele căilor de atac este legalitatea căilor de atac, ceea ce înseamnă că acestea sunt instituite prin lege. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii. Legalitatea căilor de atac implică şi consecinţa că menţiunea greşită făcută în dispozitivul unei hotărâri care se atacă, nu acordă părţii o cale de atac pe care legea însăşi n-a prevăzut-o sau, dimpotrivă, nu-i răpeşte părţii calea de atac pe care legea i-a conferit-o.
În speţă, în acord cu principiul enunţat, se constată că hotărârea de primă instanţă a Judecătoriei Horezu era supusă numai recursului, chiar dacă Curtea de Apel Piteşti, care a soluţionat calea de atac exercitată de părţi împotriva acestei sentinţe, a calificat-o, greşit, ca fiind apel.
Cum calea de atac prevăzută de lege era numai recursul şi cum o cale de atac poate fi exercitată o singură dată, epuizându-se prin simplul fapt al declarării ei, reclamantul nu poate uza, din nou, de aceeaşi cale, chiar dacă a fost greşit calificată de instanţa care a soluţionat-o, astfel că cel de-al doilea recurs exercitat în cauză se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul N.S.G. împotriva deciziei nr. 756/A din 15 aprilie 2004 Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5730/2005. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5718/2005. Civil → |
|---|
